Aprozarul

Aprozarul a fost mereu avanpostul imaginației. Grăsane boabe de fasole stau aliniate ca niște soldați pregătiți pentru o luptă iminentă pe care nu o vor purta niciodată. Înflorate verze cu mii de fuste așteaptă dansul ultimei recolte chiar la parterul raftului, în timp ce la etaj ardei îmbujorați de fericire se uită mirați spre frații lor verzi și galbeni de alean. Ah, și morcovii, dragi morcovi plesnind de portocaliu ce bune rachete ar fi ei dacă i-ai lăsa măcar puțin să zboare! Când dau primele fire verzi de pătrunjel peste albul lor înnămolit te bucuri că le-a crescut părul și parcă seamănă cu un omuleț pe care l-ai cunoscut demult-demult. Și castraveții, mai ții minte când castraveții erau spiridușii din adâncuri?…
Ai 2 ani și toată lumea asta fascinantă și incredibilă e în aprozar așa că dai fuga spre preferatele tale boabe de fasole să le ordonezi ca un general responsabil pentru soldații lui pregătindu-te să iei în stăpânire toată lumea imaginației tale.
– Nu-i voie!
– Nu pune mâna!
– De ce ești rău?
– Mami o să plătească amendă dacă mai pui mâna!
– Stai locului!
– N-ai voie! N-ai voie! N-ai voie!
Multe vânzătoare-cerberi s-au perindat în lumea ta fascinantă poreclită de oameni atât de prozaic: aprozar. Toate însă au vorbit aceeași limbă pentru că veneau din aceeași lume pe care tu nu o cunoști și pe care, sper, să nu o cunoști niciodată. În ciuda lor și, uneori, în ciuda oboselii mele în fața morilor de vânt tu nu ți-a abandonat niciodată lumea precum un vajnic general stăruitor și loial.
Ai 6 ani și lumea ta e tot acolo și Doamne, ce fericire că e încă acolo!
– Uite, mami, am făcut o familie de vinete: mama, tata și copilul, zici așezând trei vinete ca și cum s-ar lua de mână. Ce zic eu acum din lumea mea sobră de om mare plictisitor„ ca și cum”, de fapt chiar se luau de mână!
Pe vânzătoarea care mă așteaptă la casă nu o cunosc, dar o aud că zice în timp ce bate stoic în casa de marcat:
– Și, spune, care e tata? Cel mai mare? și râde vesel în timp ce-și vede de munca ei.
– Auu! îți tragi mâna brusc din familia rotundă de vinete.
– Te-a înțepat? se întoarce vânzătoarea către tine să te vadă de fapt pentru prima oară. Hai, spune-mi care te-a înțepat: mama, tata sau copilul ca să știu să mă feresc și eu.

Oh, dulce speranță, care n-ai murit în vremuri întunecate cum renaști tu azi!

Ancient Advice for Modern Parents

“Do not ask your children
to strive for extraordinary lives.
Such striving may seem admirable,
but it is the way of foolishness.
Help them instead to find the wonder
and the marvel of an ordinary life.
Show them the joy of tasting
tomatoes, apples and pears.
Show them how to cry
when pets and people die.
Show them the infinite pleasure
in the touch of a hand.
And make the ordinary come alive for them.
The extraordinary will take care of itself.”

William Martin, The Parent’s Tao Te Ching: Ancient Advice for Modern Parents

Copiii învață ce trăiesc

Știu că ați mai citit-o, dar eu am avut nevoie să o scriu. 🙂

COPIII ÎNVAȚĂ CE TRĂIESC

Dacă un copil trăiește în critică,
Învață să condamne.
Dacă un copil trăiește cu ostilitate,
Învață să se lupte.
Dacă un copil trăiește cu batjocură,
Învață să fie timid.
Dacă un copil trăiește cu rușine,
Învață să se simtă vinovat.
Dacă un copil trăiește cu toleranță,
Învață să aibă răbdare.
Dacă un copil trăiește cu încurajare,
Învață să aibă încredere.
Dacă un copil trăiește cu laudă,
Învață să aprecieze.
Dacă un copil trăiește cu cinste,
Învață dreptatea.
Dacă un copil trăiește în siguranță,
Învață să aibă credință.
Dacă un copil trăiește cu aprobare,
Învață să-i placă de sine.
Dacă un copil trăiește cu acceptare și prietenie,
Învață să găsească iubire în lume.

(Dorothy Law Nolte)
Foto

Vine! :)

Mâine
Crăciunul
vine pentru copii.
Copiii de azi și cei de ieri.
Chiar pentru fiecare Copil din noi
Pentru că ce altă zi ar fi mai potrivită
ca să sărbătorim fericiți copiii și copilăria
decât ziua de Crăciun când Copilul Isus s-a născut?
CRĂCIUN FERICIT, COPILĂRESC ȘI CU CEI DRAGI ÎMPĂRTĂȘIT!
Inspirată
de Dickens,
cred!, și
dedicată
dragilor
mei cititori!

AZI

AZI e Ziua Mondială de Prevenire a Abuzului și Violenței Împotriva Copiilor. V-am povestit despre ea anul trecut, iar pentru anul acesta îmi doream din nou o abordare colectivă. Apoi eu nu am am mai avut timp, cumva parcă nu m-am mai mobilizat să rog pe nimeni să scrie și n-am ținut neapărat să fie ceva de amploare. Poate pentru că trăim niște vremuri atât de agitate, înstrăinate, suntem înconjurați de atât de multă violență gratuită care vine doar din nefericirea celor din jur, încât mi s-a părut o povară în plus pe care eu o arunc și pentru câteva minute asupra unor cititori care mi-au adus doar bucurii și zâmbete. Așa că încerc să mă gândesc AZI altfel la un copil. Dar tot vă voi ruga ceva 🙂
Dacă în timpul zilei găsiți un moment de liniște vă rog să vă gândiți la un copil care are nevoie de o îmbrățișare, o vorbă bună sau pur și simplu de un zâmbet sincer și, dacă puteți, tot în gând oferiți-le. Iar dacă se întâmplă ca acel copil să fiți voi acum ceva ani, poate supărați, neiubiți, loviți, umiliți, certați, uitați într-o cameră sau într-un colț sau la bunici, vă rog din suflet iertați-vă că nu ați putut lupta atunci pentru voi și azi luați în brațe acel copil și spuneți-i că-l iubiți, că l-ați iubit mereu, dar poate n-ați știut să-i aratați pentru că nimeni nu v-a arătat cum și că acel copil merită să fie iubit și să fie fericit chiar dacă poate i s-a spus altceva și că azi puteți să începeți să reparați un rău care poate i s-a făcut acelui copil în copilărie. Și dacă e greu, înseamnă că e bine.
Aș vrea să sper că ziua de azi e una specială cu adevărat, o zi în care ne străduim “să vedem” mai bine copiii. Chiar dacă unii dintre ei sunt AZI adulți.

Frumusețea unei duminici

Ce frumos e să ai 17 ani și să vezi un Copil mai bine decât un adult! Ce a scris un adolescent despre sora lui:

“Sister. She is your mirror, shining back at you with a world of possibilities.” (aici)

Dacă asta e „tânăra generație pierdută” vreau să mă pierd și eu cu ea…

Gura Copilului adevăr grăiește

– Vai, spune siderată Bunica, am văzut la televizor un copil de 2 ani în costum popular care așa de frumos vorbea. Și mai și cânta, plusează ea visând și la “mărirea” altora.
– …………………………..
– Mie așa de mult îmi plac lucrurile astea… Tu ce zici? și Bunica se întorce spre copilul de 4 ani care răspunde vag plictisit:
– Eu cred că la 2 ani un copil e încă bebeluș și nu poate să cânte și să vorbească.

(am zâmbit citind-o pe Ana)

***********************************************************************

Îl iau în brațe și-l țin așa puțin de drag și dor. Și apoi încerc să-l las:
– Să mă ții în brațe că ești mămica mea!
Mi se pare corect!

Copilul

Copilul e făcut din o sută:
O sută de limbaje
O sută de mâini
O sută de gânduri
O sută de feluri de a gândi
De a se juca, de a vorbi.
Copilul are o sută
Întotdeauna o sută
de feluri de a asculta
de a se minuna
de a iubi
o sută de bucurii
în cântec și în experimentare;
o sută de lumi ce așteaptă a fi descoperite
o sută de lumi de inventat
o sută de lumi pregătite de visat.
Copilul are
O sută de limbaje
(și alte multe multe sute).
Dar nouăzeci și nouă îi sunt furate
De școala și de societate
Care-i despart capul de trup
și care spun copilului
să gândească fără mâini
să facă fără cap
să asculte fără să vorbească
să înțeleagă fără bucurie
să iubească și să se minuneze doar de Paști și de Crăciun.
Ei spun copiilor
Să descopere lumi
și din cele o sută descoperite
ei fură nouzeci și nouă.
Ei spun copiilor
Că lucrul și joaca
Realitatea și fantasticul
Stiința și imaginația
Cerul și pământul
Gândirea și visarea
Nu merg niciodată împreună.
și astfel ei zic copiilor că o sută de lumi nu sunt acolo
în timp ce copilul continuă să spună
“Ba da! Ba da! O sută de lumi sunt acolo!”

(de Loris Malaguzzi)

(găsită aici și tradusă din engleză – varianta în engleză de Lella Gandini)

Dacă iubești un copil

… sau versiunea a 2-a a posterului. Total inspirată de fiul meu.

Întrebări fără răspuns

– Mami, dar de ce nu aruncă oamenii gunoaiele la coș? Uite un coș chiar acolo! De ce nu iau gunoiul să-l ducă acolo?

…. Mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume a copiilor nepervertită de “civilizație”…