Category Archives: educație pozitivă

Un sezon greu

Standard

– Vara e un sezon greu, mami. E sezonul supărării, mi-a spus copilul meu și, Doamne, câtă dreptate are! În concediu ne străduim să petrecem ceva mai mult timp cu copiii noștri, să ne jucăm și să le acordăm timpul pe care până atunci nu l-am avut și ei ce fac? Se ceartă, plâng, sunt nemulțumiți, strigă, sunt morocănoși, „fac fițe” și nimic nu merge bine. După ce noi ne chinuim să le facem pe plac, după ce ne străduim să le facem vacanța frumoasă??
Da, după aceea! Pentru că petrecerea timpului alături de copil, jocul cu el, atenția însemnă conectare, apropiere, încredere. Și când copiii au încredere în noi încep să-și spună durerile: prin ceartă, plânsete, nemulțumiri, strigăte. Citisem undeva că un copil nu zice: „Am avut o zi grea, hai să-ți povestesc despre asta.” El zice: „Hai să ne jucăm!” și apoi se descarcă.
Ceea ce uneori noi numim „fițe” sunt supărări care cresc în ei de multă vreme. Care nu apar în vacanță, ci se acumulează în timpul în care noi adulții eram ocupați. Supărările acelea există oricum, nu le declanșează vacanța. Da, e greu să le auzim, să le suportăm, să le înțelegem, dar totuși e bine că vin la noi să le spună. Că (încă) mai au încredere în noi. Și așa poate vor deveni adolescenți și tineri care vin să–și spună durerile părinților în loc să trântească ușa amenințând că pleacă de acasă. Încrederea în părinți apare când le arătăm de mici că suntem alături de ei mai ales atunci când sunt supărați. Ascultându-i le arătăm că putem face față trăirilor lor negative și îi învățăm, doar prin exemplul nostru, cum să-și gestioneze, la rândul lor, emoțiile mai puțin plăcute.
Așa că „vacanța cu certuri” poate că nu e chiar așa un lucru rău. Poate fi o speranță de încredere pentru viitor.

Aha! Parenting în România sau O întâlnire pe care n-aș vrea să o ratez

Standard

De-a lungul anilor blogul acesta mi-a adus nu doar bucurie și inspirație, ci și oameni fermecători de la care am învățat atât de multe lucruri noi care mi-au făcut viața mai frumoasă: au fost cititori care mi-au împărtăși experiențele lor, dar și bloggeri pe care i-am descoperit, i-am admirat și care mi-au fost sursă nesfârșită de inspirație. Și, într-o zi, în zilele entuziaste ale descoperirii „parentingului online”, sărind din link în link am găsit blogul perfect: un site cu sfaturi clare, bine organizate, empatice, dar mai ales respectuoase cu copiii, cu nevoile lor, cu vârstele lor. Așa am descoperit-o pe Dr. Laura Markham și Aha!Parenting. Am continuat să o citesc, să o admir și să învăț de la ea și să mă bucur că promovează atât de natural educația fără pedepse și fără amenințări
Nu vă puteți închipui cât de fericită am fost să aflu că Dr. Laura Markham vine la București într-un eveniment organizat de Totul despre mame. Așa că în 14 și 15 noiembrie la Rin Grand Hotel din București puteți asculta cele 4 conferințe ale Laurei Markham, doctor în psihologie clinică:
„Părinte liniștit, deci copii fericiți”
„Crește un copil inteligent emoțional”
„Părinți fericiți, frați fericiți”
„Mindfulness și gestionarea emoțiilor”
Până în 26 septembrie, pot fi cumpărate bilete cu reducere!
Ce ziceți, veniți? Eu s-ar putea să fiu acolo, chiar dacă e lung drumul de la Cluj la București (și retur, pentru că vreau să mă și întorc), dar chiar îmi doresc să o cunosc și să o ascult pe Dr. Laura Markham, să descopăr lucruri noi și să mi le confirm pe cele pe care le simt deja.

Iată și comunicatul oficial al organizatorilor:
„Pentru prima dată în România, DR. LAURA MARKHAM, fondator WWW.AHAPARENTING.COM, doctor în psihologie clinică,
susține 4 conferințe speciale pe 14 și 15 noiembrie 2015, la RIN GRAND HOTEL, despre dezvoltarea și menținerea unei relații armonioase
în familie: Părinte liniștit, deci copii fericiți”, „Crește un copil inteligent emoțional”, „Părinți liniștiți, frați fericiți” și „Parenting liniștit: mindfulness și autocontrol”.

CONFERINȚELE SE ADRESEAZĂ TUTUROR CELOR CARE SUNT INTERESAȚI SĂ AFLE CUM SĂ ÎNDEPĂRTEZE CEI 3 „DUȘMANI” AI FERICIRII – ȚIPĂTUL, CEARTA ȘI PEDEAPSA – ȘI SĂ LE ÎNLOCUIASCĂ RAPID CU CEI MAI BUNI „PRIETENI”: CONECTAREA, ECHILIBRUL, BUCURIA.

“SUNT ONORATĂ ȘI FERICITĂ CĂ VOI VIZITA ROMÂNIA ÎN LUNA NOIEMBRIE. AȘTEPT CU NERĂBDARE SĂ AFLU CARE SUNT PROVOCĂRILE CU CARE SE CONFRUNTĂ PĂRINȚII ROMÂNI ȘI CE GREUTĂȚI ÎNTÂMPINĂ EI ÎN PROCESUL DE CREȘTERE A COPIILOR. SUNT ÎNCÂNTATĂ CĂ LE VOI PUTEA ÎMPĂRTĂȘI METODA MEA METODA MEA DE PARENTING BLÂND ȘI CĂ ÎI VOI PUTEA AJUTA SĂ ÎȘI SCHIMBE ȘI SĂ ÎȘI TRANSFORME ÎN BINE RELAȚIA PE CARE O AU CU COPIII.”, A DECLARAT DR. LAURA MARKHAM.

„DR. LAURA MARKHAM și-a făcut o misiune din a explica părinților că tot ceea ce numim “parenting” are legătură în primul rând cu
ceea ce se petrece în sufletul părinților, și mai puțin cu comportamentele copiilor. Ea nu se rezumă să explice acest lucru, ci oferă și instrumentele practice pentru a ne îmbunătăți propria viață emoțională și pentru a putea să rămânem conectați cu copiii noștri chiar și în cele mai dificile momente. Pe scurt, PARTICIPAREA LA CONFERINȚELE TOTUL DESPRE PARENTING ESTE CEL MAI FRUMOS CADOU PE CARE ÎL PUTEM FACE COPIILOR NOȘTRI”, spune Despina Bădescu, redactor-șef al platformei TOTUL DESPRE MAME.

VĂ AȘTEPTĂM!”
Markham300x250

19 noiembrie

Standard

N-am uitat că azi e Ziua Mondială de Prevenire a Abuzului și Violenței Împotriva Copiilor. Mă tot gândesc la ea de ceva vreme, observ că-mi revitalizez blogul prin noiembrie tocmai pentru ziua aceasta. Mă bucur că o astfel de zi există, deși la copiii care cer ajutor într-un fel sau altul mă gândesc aproape în fiecare zi. Și e fantastic cum ei continuă să vină la mine în atât de diferite feluri și cum, de fapt, ei mă vindecă pe mine. Și mă bucur să văd că lucrurile se mai schimbă în România, că părinții devin mai conștienți, că societatea poate să stabilească standarde în favoarea copiilor, că media popularizează respectul față de nevoile copiilor (mi-a plăcut mult de Otilia în emisiunea “România, te iubesc”), că pune presiuni pe organizațiile care ar trebui să apare drepturile copiilor. Și vreau să sper că lucrurile se mișcă, că în câțiva ani schimbarea de mentalitate va fi vizibilă, iar copiii vor fi tratați așa cum merită: cu respect și înțelegere a vârstei lor.
Și azi îi trimit un gând bun lui R. pe care n-am învățat încă să-l ajut, dar spre care se îndreaptă și gândurile bune ale câtorva adulți care nu stau pe margine, întrebându-se ce să facă, ci acționează și nu se dau bătuți.

R., ne gândim la tine! Va fi bine!
(Ce am scris anul trecut și acum 2 ani.)

Eșecuri celebre

Standard

M-am gândit să vă arăt poza de mai jos pe care am găsit-o pe Twitter pentru că întâlnesc din ce în ce mai des tendința (și a mea!) de a ne concentra pe greșelile copiilor noștri, dar și pe ale noastre (de multe ori cu buna intenție de a le corecta) și pentru că uităm atât de des de reușitele lor și de ale noastre încât le minimalizăm, ajungând să nu le mai vedem deloc și astfel nici măcar să nu se mai întâmple.
Pun poza și pentru momentele noastre în care ne comparăm copilul cu cel al vecinului, cu cel din statistici, cu un om ideal care poate nu va exista niciodată, în care noi ne comparăm cu vedete de cinema sau cu oameni de succes despre ale căror vieți interioare nu știm cu adevărat nimic.
Cred sincer că putem învăța din eșecuri, că în greșeli poate fi multă, multă creativitate, că tocmai lucrurile altfel, necuprinse în tipare, au stat la baza unor mari descoperiri sau au dat lumii opere esențiale. Atunci când ne învățăm copiii să-și accepte greșelile, ei și le vor conștientiza mai ușor și își vor găsi noi și noi resurse pentru a le depăși, pentru a găsi alte soluții, pentru a nu se da bătuți niciodată! Cred că nu ar trebui să ne pregătim copiii pentru o viață fără probleme și eșecuri (ele oricum există), ci pentru o viață de soluții.
Știu că am mai spus-o, dar nici noi, nici copiii noștri nu suntem perfecți. Ce bine că nu suntem perfecți!

Famous failures
ALBERT EINSTEIN: Nu a vorbit decât chiar înainte de a împlini 4 ani, iar profesorii lui i-au prezis că „nu va ajunge prea departe”.
MICHAEL JORDAN: După ce a fost eliminat din echipa de baschet a școlii s-a dus acasă, s-a încuiat în cameră și a plâns.
WALT DISNEY: A fost concediat de la un ziar pentru că „îi lipsea imaginația” și pentru că „nu avea idei originale”.
STEVE JOBS: La 30 de ani a fost îndepărtat fără onoruri de la conducerea companiei pe care o fondase ceea ce i-a provocat o depresie.
OPRAH WINFREY: A fost demisă de pe postul de prezentator de știri pentru că „nu era potrivită pentru televiziune”.
BEATLES: Au fost respinși de Studiourile de Înregistrare Deca pentru că: „Nu ne place cum sună și nu au niciun viitor în industria muzicală.”

Ce vreau eu de la tine, (Stimate) Politicianule

Standard

Ieri un domn mi-a bătut la ușă cu rugămintea să-i completez un chestionar legat de viitoarele alegeri. De obicei nu am timp de așa ceva, dar ieri m-a prins într-un moment liber și chiar am stat să văd ce vrea. L-am întrebat de la ce partid era, dar mi-a servit mândru un ecuson al Societății de Sociologie. După câteva secunde aruncate pe paginile chestionarului mi-am dat seama de la ce partid era. Total neimportant, presupun că domnii respectivi centralizează cele mai vehiculate idei ca să le servească călduțe și magnific împachetate în campania electorală. Mie mi-a atras ideea o întrebare de genul „Din punctul dumneavoastră de vedere ce domeniu este prioritar pentru România?” (sincer nu-mi amintesc exact întrebarea, dar cam asta era ideea). Erau înșirate acolo tot felul de răspunsuri de la economie și sănătate la infrastructură. Ce căutam eu nu exista din păcate. Pentru că la ceea ce aș vrea eu să lucrezi cu adevărat, Politicianule, (scuză-mă că te tutuiesc, poți să-mi spui și tu Anca) e ceva ce se numește Protecția Copilului. Probabil o să-mi spui că așa ceva există deja, dar dă-mi voie să te contrazic. Mai departe de nivelul declarativ și formal NU EXISTĂ. Și nu pentru că oamenii angajați într-un asemenea domeniu nu-și fac datoria sau pentru că nu lucrează. Nu! Pentru că tu, Politicianule, deși le-ai creat un cadru legal acceptabil nu le creezi și condițiile să-l aplice: n-au bani, n-au resurse și de fapt ei sunt obligați să respecte pentru 5 minute niște legi foarte corect politice pe care, sincer, cred că te-au șantajat organizații mondiale să le adopți, ca apoi să fie nevoiți să se întoarcă la situația inițială. Dar așa să te gândești: odată cu ei se întorc și sute sau mii de copii abuzați (chiar știi oare câți sunt?).
Ce se poate face pentru protecția copilului în România? Uite ce zic eu că poți să faci:

1. Citește niște studii. Ca să vezi cum stăm cu cifrele în țara pe care mori de nerăbdare să o conduci. Ca să înțelegi că tatăl care o bate pe mamă comite un abuz asupra copilului chiar dacă pe el nici nu-l atinge. Ca să știi că neglijarea e o formă de abuz. Ca să fii informat.

2. Investește în Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. Angajează profesioniști care își doresc să lucreze în acest domeniu. Dacă n-ai idee de unde să-i iei să știi că pe foarte mulți asistenți sociali români îi găsești în Marea Britanie lucrând pentru copiii de acolo. Adu-i înapoi că au o experiență fantastică și te pot ajuta foarte mult. Plătește-i bine ca să se poată concentra pe ceea ce fac!

3. Dezvoltă o rețea puternică de asistenți maternali și de centre de plasament. Verifică-i permanent și nu lăsa loc pentru nici un caz de abuz.

4. În momentul în care ai oamenii și locul ADUNĂ TOȚI COPIII DE PE STRĂZI. Toți copiii trimiși la cerșit, drogați ca să stea la cerșit, abandonați pe străzi, care locuiesc în condiții improprii în canale, sub poduri sau în corturi la marginea pădurii. Gândește-te că toți acești copii care rămân în acest mediu vor fi în viitorul mult prea apropiat asistați social sau dependenți de sistemul de sănătate (oare cum se dezvoltă creierul unui bebeluș care a fost îmbătat sau drogat să stea nemișcat în brațele mamei care cerșește?). Mulți vor fi infractori. Toți vor susținuți financiar de stat și de contribuabili ceea ce e destul de neproductiv pentru economia care era pe primul loc în prioritățile tale.

5. Schimbă politicile de adopție. Dă-le șansa acestor copii să trăiască într-un mediu normal. Ia-i legal și pentru totdeauna din familiile care nu le pot asigura un trai decent. Adoptă legile prin care acești părinți decad din drepturi. Monitorizează constant fiecare caz de adopție.

6. Conștientizează populația în legătură cu drepturile și nevoile copiilor. Fă campanii, lipește citate din legi pe stâlpi, repetă-ne la televizor și la radio despre cum să fim părinți mai buni. Du-te în maternități, creșe, grădinițe, școli, spitale de pediatrie și constant și repetat conștientizează personalul care lucrează cu copiii despre drepturile copiilor și respectul pe care-l datorează acestora.

7. „Amendează” toate cazurile de abuz. Învață oamenii să vadă cazurile de abuz care se întâmplă în apropierea lor și să intervină în apărarea copiilor. Încurajează-i pe copii să-și cunoască și să-și ceară drepturile. Ia măsuri dure împotriva celor care recidivează. Consiliază cu adevărat și pe termen lung orice copil care a trecut printr-o experiență traumatizantă.

8. Nu le mai da dreptul părinților să-și abandoneze copiii, nici măcar sub ambalajul frumos al lui „Lucrez în străinătate ca să aibă copilul meu o viață mai bună”. Nu are, să știi. Are o viața groaznică fără apropierea părinților.

9. Amendează toți comercianții care vând țigări și alcool minorilor. Ai făcut oare un calcul câți bani publici se cheltuie pentru recuperarea unui copil îmbolnăvit pe viață din cauza consumului timpuriu de țigări sau alcool? Ai întrebat un medic specialist care e diferența între a începe să fumezi la 10 ani sau la 20 de ani? Știi cât ne costă pe noi toți asta? Știi câți bani se economisesc dacă se reduce numărul bolilor și, implicit, al tratamentelor aferente?

10. Nu izola copiii defavorizați în enclave confortabile pentru restul populației. Integrează-i în școli și în grupuri care să-i susțină și care să-i pregătească pentru o societate funcțională.

11. Introdu cursuri de educație sexuală în școli. Fă cursuri de educație parentală pozitivă pentru elevii de liceu. O să-i ajute mult mai mult decât dacă citesc nu știu ce Letopiseț.

12. Concentrează-te pe sistemul de învățământ. Este falimentar, anacronic, lipsit de aplicabilitate sau de viziune și uneori abuziv. Fii atent că noile legi doar înrăutățesc o situație care e deja disperată. Adună specialiști adevărați care să schimbe din temelii sistemul fără a bulversa copiii mai mult decât sunt deja.

13. Ocrotește-i și încurajează-le copilăria. Respectă-le vârsta. Dă-le dreptul și oferă-le cadrul să fie și să se comporte ca niște copii. Asta dacă îți dorești adulți funcționali.

14. Respectă-i. Încearcă să-i înțelegi și-ți va fi mai ușor. Și ție și celor din jur.

Dacă faci toate astea am o veste bună și una proastă. Vestea proastă e că nu-i vei putea salva pe toți. Vestea bună e că dacă-i salvezi pe cei mai mulți, vei salva țara pentru care azi îți smulgi hainele de pe tine subtil și, probabil, foarte eficient.

Copiii învață ce trăiesc

Standard

Știu că ați mai citit-o, dar eu am avut nevoie să o scriu. 🙂
Life
COPIII ÎNVAȚĂ CE TRĂIESC

Dacă un copil trăiește în critică,
Învață să condamne.
Dacă un copil trăiește cu ostilitate,
Învață să se lupte.
Dacă un copil trăiește cu batjocură,
Învață să fie timid.
Dacă un copil trăiește cu rușine,
Învață să se simtă vinovat.
Dacă un copil trăiește cu toleranță,
Învață să aibă răbdare.
Dacă un copil trăiește cu încurajare,
Învață să aibă încredere.
Dacă un copil trăiește cu laudă,
Învață să aprecieze.
Dacă un copil trăiește cu cinste,
Învață dreptatea.
Dacă un copil trăiește în siguranță,
Învață să aibă credință.
Dacă un copil trăiește cu aprobare,
Învață să-i placă de sine.
Dacă un copil trăiește cu acceptare și prietenie,
Învață să găsească iubire în lume.

(Dorothy Law Nolte)
Foto

Când pierzi din vedere că ai putea să zbori

Video

O foarte dragă prietenă a cărei înțelegere autentică a copiilor nu încetează să mă uimească mi-a recomandat un video despre copilărie și educație. Lăsând la o parte faptul că se vorbește despre o școală anume (nu e reclamă mascată, încă din India nu m-au contactat pentru publicitate) și un detaliu micuț cu care nu sunt de acord (un fel de etichetare a copiilor) ideile despre educație sunt demne de atenție (vreo 20 de minute de atenție).
Videoclipul nu e tradus din engleză, dacă pentru cineva e importantă traducerea eu mă ofer să fac un rezumat, dar dați-mi de știre.
Și o idee faină din filmuleț pe care nu pot să nu v-o spun: „Competiția te limitează: gândindu-te cum să mergi mai repede ca altul vei pierde din vedere faptul că ai putea să zbori.”
Enjoy!

https://www.youtube.com/watch?v=Qc4eNVswmDk

Citatul de pe Facebook

Standard

Nu prea am timp de scris, dar nu pot să nu vă împărtășesc citatul pe care l-am găsit aici pe Facebook.

Am ratat mai mult de 9000 de coșuri de-a lungul carierei mele. Am pierdut aproximativ 300 de meciuri. În 26 dintre ele, eu eram cel în care se încredea toată lumea să facă mutarea decisivă și am ratat. Am ratat din nou, din nou și din nou. Şi de asta am reușit.” – Michael Jordan

Ca să reușească mai întâi copiii au nevoie să greșească, au nevoie să rateze și au voie să „ne dezamăgească”. Da, și noi avem voie să facem asta! 🙂
Seară frumoasă!

După 20 de ani

Standard

Fac ordine printre niște hârtii și dau de un caiet cu citate din anii de liceu. Tristețe cu găleata, oameni buni, semn că (dacă nu cumva vă aduceți aminte) e greu în adolescență. Printre toate citatele dau de următoarele „Cele 13 porunci ale părinților model”. Nu mai știu de unde le-am copiat, bănuiesc că e o traducere – pentru începutul anilor 90 mi se par foarte vizionare -. Vă rog să fiți indulgenți: sunt descoperite și scrise întru amintire de o fătucă de nici 17 ani care la un moment dat le copiase cu carioca pe foi ministeriale (da, atât de vechi sunt!), foi pe care le lipise pe pereți.
1. Să dai copilului un sentiment de securitate.
2. Să dai copilului sentimentul că este iubit și dorit.
3. Să eviți amenințarea, frica, pedeapsa.
4. Să-l înveți pe copil independența și să-l faci să-și asume responsabilitățile.
5. Să reacționezi cu calm în toate situațiile, fără să creezi precedentele unui climat tensionat în familie.
6. Să fii cât se poate de tolerant pentru a evita conflictele.
7. Să eviți să-l faci pe copil să se simtă inferior.
8. Să nu-l împingi pe copil dincolo de ceea ce crezi că e natural pentru el.
9. Să respecți sentimentele și datoriile copilului chiar dacă nu corespund propriilor tale norme.
10. Să răspunzi cu sinceritate la întrebările pe care copiii pot să le pună, dar oferindu-le răspunsurile adecvate vârstei.
11. Să te interesezi de ceea ce face copilul tău chiar dacă nu consideri că este ceva util.
12. Să accepți dificultățile copilului tău fără să-l consideri anormal.
13. Să favorizezi creșterea, dezvoltarea, mai curând decât perfecțiunea.

Și una scurtă din același caiet, de data aceasta cu autor:
“Pentru a educa un copil trebuie, mai întâi și fără încetare, să te educi pe tine.” (Andre Berge)

Cred că citatele marchează începutul perioadei “de veghe în lanul de secară”. Perioadă în care încă mai cred că sunt. 🙂

LA MULȚI ANI, DRAGII MEI, SĂ AVEȚI UN AN AȘA CUM SPERAȚI!

Profeția care se împlinește de la sine

Standard

Citind articolul din „Adevărul” despre sistemul educațional din Finlanda mi-am adus aminte despre un experiment făcut de Robert Rosenthal și Leonore Jacobson bazat pe conceptul de profeție care se împlinește de la sine despre care am mai scris. Ideea acestei postări mi-a venit citind comentariile articolului care aveau un mesaj recurent: „Nu se poate, dom’le!” așa că nu voi vorbi despre sistemul finlandez de învățământ (la un moment dat am pus pe blog un film făcut pe acestă temă de BBC) și nici despre cel românesc, deși poate ar fi multe de spus.
În 1948 Robert Merton a lansat conceptul “profeției care se împlinește de la sine” (self-fulfilling prophecy) drept o previziune care devine adevărată datorită legăturii dintre credința în ea și comportament. Ceva mai târziu Rosenthal și Jacobson au condus mai multe studii în școli bazându-se și pe acest concept. Pe scurt: într-o școlă din fiecare clasă au ales, la întâmplare!, niște elevi despre care au spus profesorilor lor că au pot avea rezultate bune la școală în anii următori (că au un IQ ridicat și că au șanse să progreseze mult într-un timp scurt). După un an rezultatele acelor elevi erau mult mai bune, decât fuseseră în anul trecut, elevii progresaseră cu adevărat, se comportau mai frumos și aveau șanse foarte mari să aibă succes și în viitor. Mai mult decât atât chiar și profesorii arătau un real entuziasm în a lucra cu acești elevi, dovedind veridicitatea conceptului lansat de Merton. Morala acestui experiment e simplă și nu cred că mai necesită interpretări: Dacă adultul reprezentativ crede în tine, vei reuși!
Așa că schimbarea sistemului nostru de învățământ e un drum lung în care adulții – părinți, profesori, guvernanți – trebuie să încerce măcar să schimbe felul de a gândi, abordarea și așteptările procesului pe care-l inițiază.
Noi, ca părinți, putem învăța să ne învingem frica și să renunțăm încet încet la așteptările negative pe care le avem în legătură cu copiii noștri și să le înlocuim cu profeții pozitive pe care să le transmitem sincer copiilor noștri. Iar ca profesorii putem să nu mai așteptăm să se schimbe un sistem ca să fie mai bine, ci să ne schimbăm noi treptat în micro-sistemul pe care-l guvernăm: clasa.

Împotriva salariilor mizerabile, a sistemului corupt și aberant în care lucrează profesorii au tot dreptul să protesteze în stradă. Dar în toate acestea elevul nu are nici o vină și el nu trebuie să plătescă, în nici un caz, pentru așa ceva.