Monthly Archives: June 2013

Gura Copilului adevăr grăiește

Standard

– Vai, spune siderată Bunica, am văzut la televizor un copil de 2 ani în costum popular care așa de frumos vorbea. Și mai și cânta, plusează ea visând și la “mărirea” altora.
– …………………………..
– Mie așa de mult îmi plac lucrurile astea… Tu ce zici? și Bunica se întorce spre copilul de 4 ani care răspunde vag plictisit:
– Eu cred că la 2 ani un copil e încă bebeluș și nu poate să cânte și să vorbească.

(am zâmbit citind-o pe Ana)

***********************************************************************

Îl iau în brațe și-l țin așa puțin de drag și dor. Și apoi încerc să-l las:
– Să mă ții în brațe că ești mămica mea!
Mi se pare corect!

Copilul

Standard

Copilul e făcut din o sută:
O sută de limbaje
O sută de mâini
O sută de gânduri
O sută de feluri de a gândi
De a se juca, de a vorbi.
Copilul are o sută
Întotdeauna o sută
de feluri de a asculta
de a se minuna
de a iubi
o sută de bucurii
în cântec și în experimentare;
o sută de lumi ce așteaptă a fi descoperite
o sută de lumi de inventat
o sută de lumi pregătite de visat.
Copilul are
O sută de limbaje
(și alte multe multe sute).
Dar nouăzeci și nouă îi sunt furate
De școala și de societate
Care-i despart capul de trup
și care spun copilului
să gândească fără mâini
să facă fără cap
să asculte fără să vorbească
să înțeleagă fără bucurie
să iubească și să se minuneze doar de Paști și de Crăciun.
Ei spun copiilor
Să descopere lumi
și din cele o sută descoperite
ei fură nouzeci și nouă.
Ei spun copiilor
Că lucrul și joaca
Realitatea și fantasticul
Stiința și imaginația
Cerul și pământul
Gândirea și visarea
Nu merg niciodată împreună.
și astfel ei zic copiilor că o sută de lumi nu sunt acolo
în timp ce copilul continuă să spună
“Ba da! Ba da! O sută de lumi sunt acolo!”

(de Loris Malaguzzi)

(găsită aici și tradusă din engleză – varianta în engleză de Lella Gandini)