N-am uitat că azi e Ziua Mondială de Prevenire a Abuzului și Violenței Împotriva Copiilor. Mă tot gândesc la ea de ceva vreme, observ că-mi revitalizez blogul prin noiembrie tocmai pentru ziua aceasta. Mă bucur că o astfel de zi există, deși la copiii care cer ajutor într-un fel sau altul mă gândesc aproape în fiecare zi. Și e fantastic cum ei continuă să vină la mine în atât de diferite feluri și cum, de fapt, ei mă vindecă pe mine. Și mă bucur să văd că lucrurile se mai schimbă în România, că părinții devin mai conștienți, că societatea poate să stabilească standarde în favoarea copiilor, că media popularizează respectul față de nevoile copiilor (mi-a plăcut mult de Otilia în emisiunea “România, te iubesc”), că pune presiuni pe organizațiile care ar trebui să apare drepturile copiilor. Și vreau să sper că lucrurile se mișcă, că în câțiva ani schimbarea de mentalitate va fi vizibilă, iar copiii vor fi tratați așa cum merită: cu respect și înțelegere a vârstei lor.
Și azi îi trimit un gând bun lui R. pe care n-am învățat încă să-l ajut, dar spre care se îndreaptă și gândurile bune ale câtorva adulți care nu stau pe margine, întrebându-se ce să facă, ci acționează și nu se dau bătuți.
R., ne gândim la tine! Va fi bine!
(Ce am scris anul trecut și acum 2 ani.)
copiicuochidepoveste 