AZI

AZI e Ziua Mondială de Prevenire a Abuzului și Violenței Împotriva Copiilor. V-am povestit despre ea anul trecut, iar pentru anul acesta îmi doream din nou o abordare colectivă. Apoi eu nu am am mai avut timp, cumva parcă nu m-am mai mobilizat să rog pe nimeni să scrie și n-am ținut neapărat să fie ceva de amploare. Poate pentru că trăim niște vremuri atât de agitate, înstrăinate, suntem înconjurați de atât de multă violență gratuită care vine doar din nefericirea celor din jur, încât mi s-a părut o povară în plus pe care eu o arunc și pentru câteva minute asupra unor cititori care mi-au adus doar bucurii și zâmbete. Așa că încerc să mă gândesc AZI altfel la un copil. Dar tot vă voi ruga ceva 🙂
Dacă în timpul zilei găsiți un moment de liniște vă rog să vă gândiți la un copil care are nevoie de o îmbrățișare, o vorbă bună sau pur și simplu de un zâmbet sincer și, dacă puteți, tot în gând oferiți-le. Iar dacă se întâmplă ca acel copil să fiți voi acum ceva ani, poate supărați, neiubiți, loviți, umiliți, certați, uitați într-o cameră sau într-un colț sau la bunici, vă rog din suflet iertați-vă că nu ați putut lupta atunci pentru voi și azi luați în brațe acel copil și spuneți-i că-l iubiți, că l-ați iubit mereu, dar poate n-ați știut să-i aratați pentru că nimeni nu v-a arătat cum și că acel copil merită să fie iubit și să fie fericit chiar dacă poate i s-a spus altceva și că azi puteți să începeți să reparați un rău care poate i s-a făcut acelui copil în copilărie. Și dacă e greu, înseamnă că e bine.
Aș vrea să sper că ziua de azi e una specială cu adevărat, o zi în care ne străduim “să vedem” mai bine copiii. Chiar dacă unii dintre ei sunt AZI adulți.