Monthly Archives: December 2012

Pentru 2013 și nu numai

Standard

Tot ce îmi doresc mie în 2013 vă doresc și vouă celor care mi-ați fost alături: mai multă răbdare, mai mult râs, mai multă putere, mai multă empatie, mai mult timp pentru copilul meu și pentru copilul din mine, mai mult chef de joc, mai puțini nervi și mai puțină încrâncenare, mai multă înțelegere și acceptarea că relațiile cu copiii nu sunt niciodată line pentru că ei, la fel ca și noi, sunt Vii. Și acesta e un motiv pentru care îi mulțumesc lui 2012.

LA MULȚI ANI!

Advertisements

Lumea mea ideală și “Conceptul Continuum”

Standard

Basic CMYK

Ar fi trebuit să scriu despre lansarea cărții “Conceptul Continuum – în căutarea fericirii pierdute” atunci când s-a întâmplat, poate aș fi reușit mai ușor să redau atmosfera aceea care m-am îmbrățișat și mi-a dat o liniște serenă cu toate că aparent era zgomot. Nu știu cât a durat lansarea cărții, dar ora aceea (sau poate orele?) au fost o părticică din ceea ce eu consider lume ideală: o lume în care copiii, din care mulți încă aproape de bebelușie, se plimbă nestingheriți, cercetează, povestesc pe limba lor, mai și plâng uneori, iar părinții reușesc să vorbească între ei, să se audă, să schimbe idei fără a fi absolut deloc deranjați, timorați sau enervați de cei mici. O lume în care adultul și copilul coexistă în funcție de nevoile fiecăruia fără a simți că unul invadează spațiul celuilalt, lucru pe care eu personal îl simt tot mai acut în viața de zi cu zi.

Cam așa a fost lansarea la Cluj a unei cărți pe care cândva am răsfoit-o în engleză, din care, la un moment dat, am citit mici părți pe net și despre care am citit o recenzie complexă la Raluca. Cu suma aceasta de aștepări am deschis cartea „Conceptul Continuum” de Jean Liedloff, apărută la Cluj în traducerea Claudiei Neacșu. Toate așteptările mi-au fost reorganizate ca piesele unui puzzle înainte incomplet. Nu vă mai prezint autoarea, probabil că îi cunoașteți demersul, vă spun că mie de multe ori în carte povestea experienței ei în triburile amazoniene mi s-a părut dezlânată probabil și datorită dorinței, mai presus de talentul scriitoricesc, de a transmite idei și descoperiri care regândesc lumea. Și asta face cartea din plin: îți pune întrebări, te face să găsești răspunsuri, să accepți și să înțelegi ceea ce simți, să înțelegi că ceea ce simți există în tine de mii și mii de ani și doar distorsionarea instinctului în ani de „civilizație” bruiază ca un semnal prost încrederea în noi ca ființe dăruite cu capacitatea de a fi fericiți. Și fericirea aceasta e tangibilă și foarte la îndemână atâta timp cât de la naștere nevoile bebelușilor (hrană și somn la cerere, afecțiune – exprimată „necomplicat” prin ținerea în brațe și purtarea bebelușilor – și implicare în viața comunității) sunt simplu și natural îndeplinite. „Ființa umană nu poate, așadar, să devină independentă de mamă decât prin ea, când ea își îndeplinește rolul ei în mod corect, oferindu-i experiența în brațe.”

Copilul nu e văzut ca o obligație, ca un obiect al educației și în nici un caz ca o corvoadă. El este un membru al comunității la fel ca și adulții, cu instincte care-l ghidează mai bine decât orice „lecție” a celor experimentați pentru că din perspectiva instinctului copilul și adultul sunt pe același plan fiecare având capacități care să-i ghideze: „Impulsul de a lua o decizie este dovada suficientă a capacității de o lua în mod corespunzător; copiii mici nu iau decizii majore, ei sunt în mode special interesați în autoconservare, iar în chestiuni care depășesc puterile lor de înțelegere apelează la adulți pentru a decide ce este mai bine. A lăsa la latitudinea copilului această alegere încă din fragedă pruncie îi menține rațiunea la eficiență maximă, fie să delege, fie să-și asume deciziile.”

„Pentru oricine încearcă să aplice principiile continuum în viața civilizată, această schimbare înspre încrederea în capacitatea copilului de a-și purta de grijă este una dintre ceel mai mari probleme. Suntem atât de dezobișnuiți de a avea încredere, încât a lăsa copiii să-și poarte de grijă cu propriile mijloace, în ideea că se descurcă fără vigilența noastră depășește posibilitatea multor persoane. Majoritatea dintre noi le-am arunca măcar o privire fugară, neliniștită, riscând să fim prinși și acea privire să fie interpretată drept așteptare la ineficiență.”

Nu știu dacă autoarea a intenționat să scrie o carte de parenting, cred că, mai degrabă, a dorit să prezinte rezultatul unor ample cercetări antropologice care să explice disfuncționalitatea societății contemporane, să caute sursa tarelor și imperfecțiunilor ei. Carte e și o reflecție asupra Vieții, asupra societății, asupra mecanismelor care mișcă (sau poate încetinesc) omenirea: „Spunem, de exemplu: <E crud să ții un animal atât de mare într-un apartament la oraș>, dar ne referim la câini, niciodată la oameni, care sunt și mai mari și mai sensibili la mediul lor. Ne lăsăm bombardați cu zgomot de la mașinării, trafic și radio-urile altor oameni și ne așteptăm să fim tratați nepoliticos de către străini. Învățăm să ne așteptăm să fim disprețuiți de către copiii noștri și să ne enerveze părinții noștri. Acceptăm să trăim cu frici chinuitoare, nu numai cu referire la abilitățile noastre în muncă și în societate, ci foarte adesea și legate de căsnicie. Considerăm de la sine înțeles că viața e grea și ne considerăm <norocoși> să avem orice urmă de fericire.

Din punctul meu de vedere mesajul principal al cărții e cel pe care l-am regăsit în multe cărți de parenting: dacă de la naștere copiilor nu le sunt îndeplinite nevoile instinctuale, aceștia vor căuta toată viața (și uneori în cele mai ciudate și distructive forme) fericirea primordială, nevoia de iubire pe care mama nu a putut-o împlini. E o carte de citit, o carte pe care dacă o simți, te înțelegi pe tine mai bine, îți răspunzi la întrebări, ai mai multă încredere și curaj în tine și în ceea ce vocea interioară spune ființei umane de mii de ani.

Dragii mei …

Standard

christmas_Art_illustration_XMAS_Width_5008

… Cititori,

Crăciunul să vă găsească cu inima împăcată, cu ochii zâmbitori și sufletul plin de Vestea care a schimbat lumea. Îmbrățișați-vă oamenii dragi din jurul vostru și priviți-vă atenți copiii: chiar dacă am fi cei mai bogați, cei mai puternici, cei mai importanți oameni de pe pământ, chiar dacă am trăi o mie de vieți n-am putea primi Daruri mai binecuvântate decât sunt Copiii de lângă noi. Să fim fericiți așadar!

CRĂCIUN LUMINOS ȘI CALD!

 

Interesante (4)

Standard

Încă tot nu mi-am făcut timp de scris, dar încă mai găsesc răgaz (furat și ăla uneori) ca să citesc. Aș vrea să nu las anul acesta să treacă fără să mai scriu despre ultimele 2 capitole din “How to talk so kids will listen” și despre încă cel puțin o carte întâi enervantă, apoi privită cu superioritate, pentru ca în final să mă îndrăgostesc de ea cu tot cu imperfecțiunile ei.

Deci ce-am citit interesant?

Despre empatia față de părinți (pentru mine, aplecată exclusiv asupra copiilor, o lecție importantă și o deschidere pe care încerc să mi-o cultiv.)

Învățăturile Laurei către fiica sa. De când am văzut că a început cu un îndemn pentru exprimarea sentimentelor negative am știut că o să-mi placă toate învățăturile. Și îmi plac. 🙂

Un blog nou al unei prietene care scrie cu sensibilitate și sinceritate. Și are Idei, credeți-mă!

Cărți, culori, zâmbete și un balon

Standard

Bookstory

O fostă colegă deschide o librărie “altfel”. Mie îmi plac chestiile altfel, despre cărți nu mai zic, că sunt îndrăgostită de ele, vreau să sper că “afacerile” cu cărți au mari șanse de a merge înainte  și îmi place de colega mea că e mereu cu zâmbetul pe buze super încântată de ceea ce face. Doar câteva motive să treceți vineri (și nu numai) pe la BOOKSTORY, pe Bulevardul Eroilor 6-8. În Cluj.

Au și site, au și pagină de facebook, au imaginație, au elan, cică vor avea și un balon. Una peste alta sau una lânga alta, pun pariu că au și cărți! Deeeeeeeci, ne vedem acolo?