– Mami, dar de ce nu aruncă oamenii gunoaiele la coș? Uite un coș chiar acolo! De ce nu iau gunoiul să-l ducă acolo?
…. Mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume a copiilor nepervertită de “civilizație”…
– Mami, dar de ce nu aruncă oamenii gunoaiele la coș? Uite un coș chiar acolo! De ce nu iau gunoiul să-l ducă acolo?
…. Mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume a copiilor nepervertită de “civilizație”…
Si a mea face la fel: uite, mami, gunoaie pe jos, de ce arunca oamenii gunoaiele pe jos? 😦
si ce ai raspuns Anca?
Monis, exact asta vroiam să o întreb eu pe Laura. Eu sincer am rămas fără răspuns. Când l-am întrebat “Dar tu de ce crezi că fac asta?” mi-a răspuns ceva de genul: “Chiar nu pot să înțeleg!” ceea ce m-a lăsat și mai perplexă!
Așa că, Laura, tu ce i-ai răspuns Elizei?
Eu i-as spune lui Matei, si-i voi spune pentru ca simt ca momentul acesta se apropie de noi, ca acei oameni care arunca pe jos au uitat de ei, de ceilalti, de tot ce-i inconjoara. Si pentru ca sunt in somnul acesta nu stiu ca ceea ce fac ii poate afecta pe cei din jur. Ceva de genul asta ii voi spune lui Matei.
Da, e o idee bună, să știi că o să-i spun. (să te aștepți la întrebări: “De ce au uitat de alții?” “Dar de ce nu știu? ” și tot așa :D, dece-urile nu se termină niciodată) 😀