La doctor

“Vaaaaaaaaaai ce copil cuminte? Cum de nu plânge el la doctor? “

“Poate pentru că i-am explicat înainte ce se întâmplă aici??”

Lăsând la o parte că e o datorie de onoare să plângi la doctor, un „must cry” cum ar spune americanu’ (deși susțin cu tărie dreptul copiilor de a plânge!) ascultând discuția de mai sus într-un cabinet medical mi-am dat seama că la doctor se poate și altfel decât cu baubau’ mai ales dacă stresul părinților nu trece de platoșa copiilor.

1. Înainte de vizita la doctor explicați copiilor ce li se întîmplă. Și un adult poate fi speriat (și este, hai să fim sinceri!) când nu știe ce o să i se întâmple. Chiar dacă e vorba de bebeluși la vaccin povestiți-le dinainte că e vorba de o înțepătură, că s-ar putea să doară puțin și că sunteți lângă ei. Explicați tot ceea face doctorul: “acum te dezbracă, acum te cântărește, acum se uită în gâtul tău”, etc.
2. Fiți alături de copii. E greu, mai ales pentru  lăuzele cărora le zburdă hormonii, să-și vadă copiii plângând la vaccin. Dar nu durează o eternitate și confortul psihic pe care mama îl asigură copilului atunci când e lângă el e, vorba reclamei,  de neprețuit. Folosiți orice îl liniștește: povestiți, mangâiați, cântați bebelușului, dar dați-i voie să-și exprime și supărarea. Nu o să dureze o veșnicie.
3. Copiii pot avea sentimente de vinovăție dacă sunt bolnavi (asta am aflat-o de aici; articolul e foarte interesant). Asigurați-i că nu e vina lor și că de aceea există doctori care să-i ajute.
4. Încercați jocuri de rol pentru copiii speriați de doctor. Jucați-vă cu copiii arătându-le exact cum vor fi examinați (puteți folosi jucării sau improviza) și lăsați-i și pe ei să vă examineze dovedindu-le că și ei au controlul situației.
5. Ascultați și înțelegeți copiii: dacă le e frică, rușine explicați-le că e absolut normal să simtă așa. Lăsați copilul să găsească singuri soluții sau ajutați-l, dacă v-o cere, să facă față acestor sentimente.
6. Respectați intimitatea copilului. Dacă e vorba de un adolescent, întrebați dacă dorește să intrați eu el/ea în cabinet.
7. Pe cât posibil fiți informați. Despre ce se întâmplă la doctor, despre doctor, despre tratament.
8. Alegeți un doctor empatic. Nu mă refer la urgențe binențeles, ci la doctorul principal. Dacă se poate alegeți un doctor care să aibă răbdare, să vă explice dumneavostră sau chiar și copilului, care să vorbescă liniștit, calm și care să liniștească mai degrabă decât să agite.
9. Fiți sinceri cu copiii. Dacă știți că urmează o intervenție dureroasă explicați copilului, dar asigurați-l că va dura puțin, că sunteți lângă el/ea, că e absolut necesară etc. Încrederea copiilor în ceea ce spun părinții e mai importantă decât o liniștire de 5 minute pe care o dă o minciună chiar dacă e bine intenționată.
10. Nu amenițați cu doctorul. Boala nu e niciodată pedeapsă.