Tag Archives: copii abuzați și agresați

Mărturii de departe, mărturii de aproape

Standard

Textul de azi e scris de C., o prietenă dragă și mereu prezentă, și e dedicat zilei de mâine.

 

Lucrez cu copii abuzați în fiecare zi. Abuzati din cauza nepăsării părinților, a inabilității lor de a le satisface nevoile, a consumului de alcool sau/și droguri. În cele mai multe cazuri părinții provin din familii abuzive în care nu au un model pozitiv de parenting. La randul lor și ei au copii iar ciclul se repeată în următoarea generație.  Neglijare, abuz fizic, sexual si emoțional…toate formele de abuz asupra copiilor sunt în egala măsură distrugătoare pentru dezvoltarea lor emoțională, socială și progresul intelectual. În majoritatea cazurilor copiii suferă mai multe forme de abuz.

Exemple? Familie cu 5 fete (de la 6 la 16 ani) în care părinții care nu au fost disponibili din punct de emoțional, fetele au fost abuzate sexual de un prieten de încredere al familiei. De ce? Fetele erau foarte vulnerabile, aveau nevoie de atenție si “prietenul de familie” a folosit “metoda” manipulării emoționale și pentru ca fetele nu aveau nevoile emotionale satisfăcute în familie nu au vazut nimic nepotrivit într-un babat care e “înțelegător” si încet devine tactil iar gesturile lui devin sexualizate. Pentru că nu au învățat ce înseamnă un atașament securizat din familie, fetele s-au lasat manipulate până au devenit victime ale abuzului sexual.

Băiat de 7 ani victimă a abuzului fizic si emoțional, nesigur emoțional în relația cu mama a dezvoltat ADHD și autism; sursa lor fiind atașamentul dezorganizat dintre mama si copil.

Fetiță de 3 ani, martoră a violenței domestice dintre părinti; e retrasă, are probleme cu stima de sine și nu se integrează ușor în grupuri de copii de aceeași vârstă.

Etc…si exemplele pot continua.

Părinții spun: “A, am strigat puțin la el/ea ca să știe de frică!” sau “L-am atins puțin cu palma.” Copii simt: “Am tremurat de frica când a urlat tata/mama!” sau “M-am îngrozit când m-a lovit tata/mama; și acum mă doare locul în care m-a lovit.” Copiii percep abuzul mult mai intens decât e “destinat” de către abuzatori. Copiii au o sensibilitate extraordinară și simt orice tensiune sau conflict dintre părinți, chiar dacă e mascat și ținut departe de ochii lor.

Acest blog este studiat si citit de părinți care-și doresc să facă o diferență în viața copiilor lor. Norocoși copii! Ca profesionist am un singur sfat: detașați-vă puțin și întrebați-vă: „Cum e viața copilului meu în acesta familie? Cum se simte el când se întâmplă așa ceva?” Dacă simțiți că, în orice fel, copilul vostru e afectat faceți ceva ca să schimbați asta. Și voi și copiii veți fi mai fericiți! Succes!

 

 

Ioana

Standard

Când am cunoscut-o, Ioana avea 9 ani. Era o fetiță cu ochi mari, negri, mereu frumos îmbrăcată, dar tăcută și retrasă. În ziua în care m-am apropiat puțin de ea, Ioana și-a pus brusc mâinile în cap și s-a tras cât de departe a putut. Mi-am cerut scuze că am speriat-o și…n-am gândit mai departe. Nu, pentru că îmi era imposibil să-mi închipui. În ziua în care Ioana și-a desenat familia am înlemnit în fața desenului și într-o groaznică fracțiune de secundă am înțeles totul. Ioana se desenase lângă fratele și tatăl ei, iar într-un colț, o mâzgâlitură neagră-neagră, fără mâini și picioare era mama. Apoi am aflat că pe Ioana o bătea mama cu mâinile și picioarele. Că o bătea în fiecare zi. Că o bătea fiindcă mama era bolnavă. Că o bătea până obosea. Și cel mai important am aflat că eu nu pot să fac nimic.

Nu, n-am făcut nimic pentru Ioana. Am mers mai departe într-o lume cu copii și veseli și triști, și fericiți și nefericiți. Dar din când în când mai vedeam imaginea Ioanei cu ochi închiși și mâinile ca pavăză.

Nu mă pot opri să observ atitudinea mass-mediei (ca reflecție perfectă a societății în care trăim) în cazul a 2 tipuri de știri: senzaționalul, incredibilul și șocantul în cazul unui părinte agresat/abuzat de propriul copil și banalitatea unui “suportabil” caz în care copilul e agresat de părinte…