Tag Archives: comunicare eficientă

Cea mai frumoasă zi

Standard

Cea mai frumoasă zi a pornit de la articolul despre cum să întrebi copilul adolescent cum a fost la școală. Articolul prezintă 28 de întrebări inedite despre ziua la școală de genul „Dacă ziua ta de școală ar fi un film, cum s-ar numi?”, dar deschide calea creativității în comunicarea părinte-copil pentru că fiecare părinte își poate inventa propriile întrebări.
Pentru că eu am doar un copil de grădiniță l-am întrebat într-o seară „Ce ți-a plăcut cel mai mult azi la grădiniță?” și încet-încet ritualul nostru de culcare s-a îmbogățit cu povestea zilei așa că în fiecare seară îmi povestește ce i-a plăcut cel mai mult „din ziua de azi”, dar și ce nu i-a plăcut, ultimele enumerări fiind prilej de înțeles nemulțumirile copilului meu de multe ori legate de mine (am depășit de mult referirea la grădiniță, acum vorbim despre întreaga zi), de conștientizat ce aș putea schimba, de repovestit despre ceea ce nu poate fi schimbat. După vreo câteva seri a început să mă întrebe și pe mine ce mi-a plăcut și, uneori, ce nu mi-a plăcut (și observ cum tot timpul încearcă să afle dacă nu mi-a plăcut ceva ce a făcut el). Exercițiul cu ce mi-a plăcut mi-a devenit tare drag în ultimele luni pentru că m-a făcut să mă concentrez pe lucruri mărunte, dar minunate care-mi fac viața mai frumoasă. M-a făcut să înțeleg că destinul are căi nebănuit de fascinante, că detalii care uneori treceau neobservate sunt incredibil de importante, dar mai ales că în ceea ce noi considerăm a fi întuneric există milioane de lumini. „Exercițiul” (de fapt la început nici nu mi-am propus să fie un exercițiu) pornit pentru copilul meu este, în egală măsură, și pentru mine, pentru credința mea în gândirea pozitivă și în frumusețea lumii. Și în fiecare seară în care vocea veselă mă întreabă: „Mami, și ție ce ți-a plăcut cel mai mult din ziua de azi?” îmi dau seama că cea mai frumoasă zi e în fiecare zi.

Carnețelul de dorințe

Standard

IMAG1011 Parcă începusem o rubrică de idei practice pe aici pe undeva, nu? Păi, să o îmbogățim.

Vă povestisem că din disperare aplicasem o idee citită în „How to talk so kids will listen”: când copilul a făcut o criză de furie că dorește să-i cumpăr ceva ce, în momentul acela, nu mi se părea potrivit am scos o foaie de hârtie pe care am scris: „Delfinul își dorește obiectul X.” Cred că nici dacă făceam o magie nu aveam rezultate mai bune. Doar pentru faptul că l-am ascultat și pentru că am înțeles ce dorește s-a liniștit. Între timp am refolosit ideea scriind câte o dorință pe ce apucam, deși nu întotdeauna cu aceleași rezultate fantastice de la început. Apoi mi-am dat seama că scriind haotic în stânga și-n dreapta nu prea rezolv nimic așa că m-am gândit la un CARNEȚEL DE DORINȚE în care să le înșir și în care să existe un fel de conștientizare ordonată a lor. Chiar imediat am aflat la seminarul „Comunică eficient cu copiii” ținut de Antonia Noel, că fiul ei are o cutiuță în care pune bilețele cu dorințe pe care le scrie singur (e mai mare) și recitindu-le își dă seama că unele nu mai sunt importante, altele s-au împlinit sau că altele încă își așteaptă rezolvarea.

De ce ar fi o idee din aceasta practică? Pentru că fiecare copil are nevoia de a-și îndeplini dorințele într-un spațiu magic, de a spera că ele pot fi cândva îndeplinite, de a-i întări speranța în lume și viitor. Așa că a-i spune indirect prin repetarea dorinței „Ce frumos ar fi dacă ți s-ar împlini!” îi dezvolt gândirea pozitivă care-i va fi de mare folos în viitor. Culmea, folosesc carnețelul pentru a combate consumerismul societății în care trăim pentru că suntem bombardați din toate părțile de interese financiare fără scrupule și aberante (o să dezvolt în altă postare). Carnețelul îl poate face pe copil să înțeleagă concret ce-și dorește, să vadă că unele dorințe i se împlinesc, că poate să facă față unor lipsuri materiale și că uneori împlinirea dorințelor are forme neobișnuite și nebănuite.

Dorințe folositoare vă dorim!