Category Archives: recomandare

Poveștile…

Standard

… se spun mai cu foc la Cluj în 23-24 martie în Festivalul Poveștilor din Transilvania. Dacă aveți curajul să reintrați în lumi fantastice, să visați, să inventați, să vă jucați vă recomand cu drag să încercați activitățile propuse în festival.
poster-festivalul-povestilor

Interesant (5)

Standard

Am citit pe internet multe lucruri interesante și utile în ultima perioadă, poate ar trebui să le notez pe toate aici și să-mi fac un blog de linkuri. 🙂   Dar vă spun doar de câteva:

Probabil că ați auzit de Aha! Parenting, blogul Dr. Laura Markham. E excepțional, plin de informații clare, concrete acoperind o mare varietate a “împotmolirilor” părintești. E de studiat în detaliu: găsiți idei, sugestii, răspunsuri și încrederea că totul poate fi rezolvat.

Un articol inspirat despre Frica-soră-cu-Povestea m-a dus cu gândul la cât de mult încercăm noi să reprimăm acest sentiment copiilor noștri: “Dar de ce ți-e frică? Nu trebuie să-ți fie frică!” uitând că și noi trăim și uneori suntem conduși de acest sentiment. Cred că voi reveni asupra subiectului, articolul menționat propune o abordare inedită a exploatării unui sentiment considerat negativ.

Mamițuni le spune pe gustul meu despre (sau mai bine zis împotriva) competitivității. Nu comentez, doar subscriu 101%.

Voi ce-ați mai citit interesant pe tema parenting-ului?

Interesante (4)

Standard

Încă tot nu mi-am făcut timp de scris, dar încă mai găsesc răgaz (furat și ăla uneori) ca să citesc. Aș vrea să nu las anul acesta să treacă fără să mai scriu despre ultimele 2 capitole din “How to talk so kids will listen” și despre încă cel puțin o carte întâi enervantă, apoi privită cu superioritate, pentru ca în final să mă îndrăgostesc de ea cu tot cu imperfecțiunile ei.

Deci ce-am citit interesant?

Despre empatia față de părinți (pentru mine, aplecată exclusiv asupra copiilor, o lecție importantă și o deschidere pe care încerc să mi-o cultiv.)

Învățăturile Laurei către fiica sa. De când am văzut că a început cu un îndemn pentru exprimarea sentimentelor negative am știut că o să-mi placă toate învățăturile. Și îmi plac. 🙂

Un blog nou al unei prietene care scrie cu sensibilitate și sinceritate. Și are Idei, credeți-mă!

Cărți, culori, zâmbete și un balon

Standard

Bookstory

O fostă colegă deschide o librărie “altfel”. Mie îmi plac chestiile altfel, despre cărți nu mai zic, că sunt îndrăgostită de ele, vreau să sper că “afacerile” cu cărți au mari șanse de a merge înainte  și îmi place de colega mea că e mereu cu zâmbetul pe buze super încântată de ceea ce face. Doar câteva motive să treceți vineri (și nu numai) pe la BOOKSTORY, pe Bulevardul Eroilor 6-8. În Cluj.

Au și site, au și pagină de facebook, au imaginație, au elan, cică vor avea și un balon. Una peste alta sau una lânga alta, pun pariu că au și cărți! Deeeeeeeci, ne vedem acolo?

Dacă emoțiile ar face febră…

Standard

Cum ar fi dacă emoțiile, durerile sufletești ar fi la fel de vizibile ca cele trupești. Am fi oare mai înțelegători cu cei din jur?

Un articol superb, superb din care am tradus doar trei paragrafe, deși ar trebui tradus tot:

Dacă un copil ar face febră, părintele ar lua toate măsurile pentru ca acesta să se simtă bine și să se însănătoșească. Nimeni nu i-ar spune copilului “să se comporte frumos și să termine cu febra”. Ni s-ar părea o nebunie să pedepsim un copil pentru că are pojar. Febra îl obligă pe părinte să ia măsuri pentru a îmbunătăți starea copilului lui.

Ce binecuvântare ar fi să existe un termometru care să măsoare sănătatea emoțională a copiilor noștri. Noi, cei care ne grăbim să ne tratăm copiii când au febră, am putea să ne grăbim să ne ajutăm copiii și când le lipsește dragostea, uimirea sau stima. Dacă ar exista un mod prin care să fim alertați când copilul are o durere emoțională am fi, cu siguranță, părinți mai buni și prieteni mai buni pentru copiii noștri. (…)

Și cum nu există un astfel de termometru care să măsoare nevoile emoționale ale copiilor noștri poate ar fi înțelept să le dăm puțină dragoste în plus, puțină grijă în plus, puțină înțelegere în plus. Așa, ca să fim siguri.

Povești terapeutice

Standard

Unul dintre cele mai faine lucruri legate de blogul ăsta e faptul că mi-a dat posibilitatea să văd foarte clar când mă înșel. Când am zis că există povești „bune” și povești „rele” am greșit, zic eu. Între timp m-am mai deșteptat (ha!) și mi-am dat seama că a citi chiar și povești triste/nefericite/dure (atunci când copilul dorește asta!) e de multe ori benefic pentru copil deorece se regăsește pe sine, temerile sale, întrebările în povestea respectivă, are un sentiment de apartenență, de „nu mi se întâmplă doar mie”/„nu sunt singurul ciudat care simte așa”, prin povești își poate exprima și chiar înțelege sentimente și emoții care altfel poate ar fi nedeslușite, în povești își rezolvă conflicte care sunt ale lui și doar ale lui și tot poveștile îl aduc mai aprope de o lume în care totul e posibil. Poveștile vorbesc în locul nostru. De aceea cu drag vă recomand un link de povești terapeutice. Deocamdată nu le-am citit pe toate, trec cu greu peste derapajele de punctuație, iar la început poveștile nu m-au impresionat (nu sunt cine știe ce revelații), dar povestea de început, cea cu papagalul care lovit de stăpânul lui chelește și nu mai vorbește până în ziua în care întâlnește un om chel pe care îl întreabă dacă și el a chelit pentru că a fost lovit, mi-a adus aminte că vreun an m-am chinuit să-i explic copilului cum eu nu plâng când mă spăl pe cap, cum jucăriile lui nu plâng când se spală pe cap, nu pentru a-l certa, ci într-o încercare disperată de a-l convinge că spălatul pe cap e o plăcere. Cu cât eram eu mai veselă, cu atât era el mai trist și mă întreba mai cu foc „Da, nu plângi?”. Până în ziua în care m-am trezit și i-am spus că și eu plângeam când eram copil și mă spăla mama pe cap. De atunci, din clipa în care și-a dat seama că mai există un om care a chelit pentru că a fost lovit, a încetat să mă mai întrebe de ce nu plâng când mă spăl pe cap.

Povestiți-vă, așadar!

Social Media for Parents – părerea mea

Standard

Foarte foarte rar regret că nu locuiesc în București.  De exemplu când mai aud de câte un eveniment care nicicum nu se întâmplă în altă parte. M-aș fi dus la Social Media for Parents. Eu personal mă bucur că astfel de evenimente există. Pentru că blogurile părinților nu sunt cu nimic mai prejos decât restul blogosferei, ba din contră, sunt bloguri documentate, deștepte, inspirate și inspirante, sincere, deschise la minte și poate cu un pas, doi înaintea  societății. Și asta ar trebui să fie amintit cât de des posibil. M-aș fi dus acolo nu neapărat pentru că sunt genul de blogger implicat (mie îmi vine greu să cred că sunt blogger!), ci pentru că discuțiile despre parenting mă atrag mereu. N-am reușit să mă duc acolo, dar printre foarte mici frânturi m-am uitat în direct de pe blogul Adei. Le-am ascultat pe Alice Năstase, la care am admirat naturaleţea sinceră a discursului  – bănuiesc că în spatele ei se ascunde mult exercițiu oratoric, pe Irina Petrea care nici nu m-a impresionat, nici nu m-a intrigat (am văzut-o de vreo câteva ori „în acțiune” și cam știu pe ce cale merg și că avem păreri aproape total opuse, așa că nu m-am mai enervat, dar mi-a dat o idee de o postare viitoare). Am văzut doar finalul discursului Otiliei (cea pe care doream să o văd!), am ascultat-o pe Bogdana (mi-au plăcut tare mult întrebările ei adresate celorlalți), am prins videoclipul celor de la Salvati Copiii legat de protejarea copiilor de pericolele internetului, am ascultat-o pe Monica Jitariuc (zic bine, oare?) de la The Practice vorbind despre strategii de transformare a blogului într-o afacere lucrativă. Și cam atât, din păcate. Dar aștept să apară „reluarea” pe net ca să pot să văd ceea ce am pierdut. Voi, cei care ați văzut totul sau poate chiar ați fost acolo, ce credeti că am pierdut?

Vă las cu prezentarea Laurei care a fost acolo și cu videoclipul despre care povesteam.

Tabăra Altfel

Standard

Prietena mea, Oana, organizează o tabără cu adevărat diferită de ceea ce știam noi în copilărie. Oana, de abia aștept să se încadreze Delfinul la grupa de vârstă să-l trimit și pe el! 🙂

Te invităm la o Altfel de tabără. O tabără a bucuriei, a relaxării și apropierii de sine, de natură și de ceilalți!
 Cine?
Pentru cei curajoși, care vor să trăiască fericiți și cu bucurie fiecare zi. În principiu, pentru oricine are între 10 și 14 ani
(± 1).
Când?
În 23-27 Iulie 2012.
Unde?
La Moneasa, într-o cabană frumoasă, într-o zonă de pace și energie!
Ce?
Ziua 1: Aflu că “Tot ce am nevoie este la mine”! Resurse, valori, siguranță, protecție, încredere – toate sunt în puterea ta!
Ziua 2: Descoperi răspunsurile la întrebarea: Cine sunt Eu? Ce vreau și cum pot obține?
Ziua 3: Explorezi cum vrei să fii cu ceilalți, cum poți trăi în armonie și bucurie.
Ziua 4: Te uimește puterea gândurilor și a convingerilor pozitive pe care le poți avea.
Ziua 5: Iei cu tine o trusă de unelte utile oricând în viață!
 Cu cine?
Vei fi însoțit de doua trainere cu experiență Oana si Irina.
Cât?
750 lei – 5 nopți cazare, 3 mese zilnic, programul de activități zilnic, materiale, pauze de ceai și petrecerea de final.
 Ce zic alții?
· Mi-a plăcut totul. Am învățat să fiu mult mai ambițios. Plec acasă fericit.
· Am învațat să mă relaxez și să am încredere în mine.
· Am învat cum să îmi controlez emoțiile și să le exteriorizez.
· Să comunic mai bine și să cunosc persoanele mai bine și să țin spatele mai drept.
· În tabără am învat tot ce am eu nevoie; am un suflet!
 Cum?
Te poți înscrie la numarul de telefon: 0745 326 022 sau pe email: oanabob@yahoo.com
Detalii despre tabere gasești pe site-ul nostru: www.tabara-altfel.ro