Ascultarea empatică

Standard

„Am vorbit cu copilul.”

De multe ori am vorbit cu copilul presupune o prelegere, foarte rar un dialog în care acel copil să fie ascultat. Am vorbit cu copilul nu-l include de fapt pe copil, cu adevărat e „am vorbit copilului”. Copiii (și toți oameni!) au nevoie să fie ascultați. Au nevoie să se audă pe ei înșiși ca să se descopere, ca să se cunoască. Când le vorbim, le reprezentăm viziunea noastră și foarte rar o descoperim pe a lor. Din păcate, nici ei nu și-o descoperă pentru că le lipsește spațiul de exprimare sinceră și autentică. Și atunci se revoltă sau învață să fie fals-obedienți ca să se adapteze. „Am vorbit cu copilul” e de multe ori despre niște adulți care au nevoie se se audă pentru că….da, ați ghicit și lor LI s-a vorbit. Nici ei nu au fost ascultați.

Lumea va fi un loc mai bun când „am vorbit cu copilul” se va schimba în „am ascultat copilul”, adică am privit cu empatie, fără judecată și cu acceptare cum se dezvăluie în fața mea, în siguranță, viitorul adult care, dacă eu mi-am împlinit bine misiunea de părinte sau de dascăl, va fi mai bun decât sunt eu azi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s