Emoțiile negative în 3 pași. Sau chiar în 2

Standard

Pasul 1.
Identifică emoția/emoțiile negative copilului: „Observ că ești dezamăgit.”/ ”Înțeleg că te simți frustrat.”/ „Văd că ești furios.” Nu vă speriați că nu identificați exact sau din prima emoția: doar încercând veți deschide calea empatiei care va ajuta copilul enorm de mult, iar în timp veți deveni din ce în ce mai buni la aceste „ghicitori”.
Pasul 2.
Acceptă emoția negativă. Probabil cel mai greu pas pentru noi părinții, să acceptăm că noi nu suntem perfecți, că nici copiii noștri nu sunt perfecți, că suntem o sumă de emoții variate și bune și rele și că e o corvoadă incredibilă să fim mereu veseli, fericiți, încântați, o presiune care, deși dorește să ne facă veșnic fericiți, ne împinge spre nefericire. E greu și să ne debarasăm de bine intenționatul „Dar de ce ești supărat?” sau „Nu fi supărat!, dar ele de fapt anulează dreptul unui om de a experimenta și emoții negative, de a-și accepta imperfecțiunea și, astfel, de a învăța să și le gestioneze.
Pasul 3.
Nu mai faci nimic. Serios. Dacă primii 2 pași sunt făcuți constant, la momentul potrivit și cu sens, copilul va învăța încet-încet cum să-și identifice și să-și accepte emoțiile și astfel cum să le facă față mai ușor fără să le reprime sau să și le descarce în moduri nepotrivite. Cred că multă lume se teme de acceptarea emoțiilor și pentru că aceasta ar presupune rezolvarea lor (copilul e furios că nu primește jucăria, eu, adultul, trebuie neapărat să-i cumpăr/dau jucăria ca să-l împac.) A rezolva emoția negativă înseamnă a o nega și a o reprima. Probabil e foarte greu să trăim emoțiile negative ale copiilor noștri mai ales dacă nimeni nu a fost dispus să le trăiască pe ale noastre în copilărie, dar toate acestea se pot exersa și în timp totul va fi mai ușor.
Și putem încerca asta și cu noi. Dacă nu fugim de durerile, frustrările, nervii și toată pleiadă de emoții negative reprimate, dacă ne dăm voie să le trăim vom vedea că de fapt toate acestea nu sunt chiar atât de groaznice, că durează mai puțin decât ne așteptam și că ne vor vizita din ce în ce mai rar.
O foarte interesantă abordare a unei lumi fără emoții o găsiți în filmul Equilibrium. De văzut, dacă nu ați făcut-o până acum.
Aveți încredere în voi și spor la … „emoționat”.

Advertisements

2 responses »

  1. E greu, foarte greu. Dupa ce atatia ani ti-ai reprimat emotiile negative, pentru care ai fost invatat sa te simti vinovat, rusinat, e foarte greu sa le vezi reflectate princopilul tau. Te doare rau atunci, rau de tot. Iti vine sa faci orice doar sa inceteze, sa nu le mai vezi, sa nu mai simti durerea. Dar merita, ca macar ei sa nu ajunga dependenti de Prozac.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s