Promisiunea

Standard

– Da’ azi nu te-ai jucat cu mine!! Hai că te-am lăsat să lucrezi.
Era vineri, aproape 10 seara, tremuram de oboseală, lucram cu ultimele puteri și el începuse să se smiorcăie.
Măi, copile, tu nu vezi că nu pot?! Că tot trag de mine ba cu una, ba cu alta? Tu nu vezi că eu de fapt nu stau? Nu înțelegi că nu mai pot??!
Am vrut să-i spun asta, dar, de data asta, am reușit să mă opresc la timp. Cum ar fi putut el la 5 ani să gestioneze oboseala mea pe care nici măcar eu nu o mai puteam gestiona? I-am spus, așa cum îi spusesem de prea multe ori: „În seara asta răbdarea mea e mică, aproape ca un sâmbure de strugure, așa că ne pregătim de culcare.” Sincer, nu mai țin minte cum l-am convins să se culce, cred că s-a obișnuit cu poezia cu răbdarea mea la ceas de seară în diferite forme mici. Ne-am mai gâdilat înainte de culcare, am mai râs și am sperat că și-a mai umplut paharul atenției.
Apoi dimineața m-am trezit înaintea lui și am avut timp să gândesc. Mie mi se părea că-i acord destul de multă atenție. Și oricum nu mai știam de unde să scot mai multă. Cu toate acestea simțeam că degeaba din punctul meu de vedere era destul, conta cum era în sufletul lui. Și de sufletul lui am hotărât că-mi pasă acum mai mult de 5 ani.
Așa că atunci când s-a trezit i-am spus:
– Cred că aseară ai avut dreptate. Că ne jucăm prea rar în unele zile. Așa că m-am gândit la ceva: în fiecare zi când venim de la grădiniță ne jucăm până sună ceasul „Stop joc” orice vrei tu fără să vorbesc la telefon, fără televizor, fără muzică. *
M-a luat în brațe și mi-a spus că mă lasă să lucrez.

*Dragi cititori, sunt sigură că ați recunoscut timpul special: acel moment în care ne jucăm cu copiii așa cum vor ei fără să fim atenți la altceva sau la altcineva. Face minuni în perioadele când copiii petrec mai mult timp cu alții, când comportamenul lor se schimbă în rău fără un motiv clar, când simțim că se depărtează de noi sau că noi ne depărtăm de ei. Timpul special reprezintă de fapt câteva minute în fiecare zi în care îi acordăm atenție exclusiv copilului așa cum își dorește el (și asta nu înseamnă a face teme, a mânca, a merge alături de el în drum spre școală sau spre grădiniță). Timpul special însemnă a fi alături de copil total și necondiționat. Măcar câteva minute pe zi.

Idei interesante despre cum să organizați timpul special găsiți aici.

Eu promit să vă povestesc cum fost!

Advertisements

4 responses »

  1. Astept cu interes! 🙂 Pentru mine e sinucidere curata sa ma joc cu ei! Fiecare ma vrea doar pentru el, dupa care urmeaza certuri, urlete, reprosuri. Asa ca prefer momentele de tandrete, frecvente, dar de scurta durata cu fiecare dintre ei separat,

    • Să știi că m-am gândit la cum aș face asta dacă aș avea mai mulți copii. 🙂 Otilia Mantelers povestește foarte fain despre asta.
      Și eu aștept să văd cum mai îndes și asta în programul serii care oricum e plin plin. Daaaar am o presimțire că lui îi va face foarte bine și astfel voi câștiga timp la alte capitole. 🙂

  2. Pingback: Nevoi de vacanță | copiicuochidepoveste

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s