Când am prejudecăți

Standard

Îmi place să cred că nu am prejudecăți. Cred sincer că oamenii sunt oameni indiferent de naționalitate, culoare sau opțiuni religioase și încerc să-i înțeleg atunci când mi-e greu să-i înțeleg. Cu toate astea în ultime vreme simt o strângere de inimă când văd câte o mamă putătoare de rochii colorate cu un bebeluș în brațe. Pentru că, nu știu cum se face, dar tot în ultima vreme aceste mame obosite și pierdute își bruscheză bebelușii, îi zgâlțâie, urlă la ei sau îi pocnesc. Și eu brusc nu mai suport să le văd, închid ochii, îmi îndes căștile în urechi și îmi imaginez că trăiesc în cu totul altă lume.
Așa că azi când a venit la mine în parcarea supermarketului cerându-mi bani m-am uitat la copilul din brațele ei și am avut o strângere de inimă. Când s-a îndepărtat am auzit-o ridicând tonul:
– Știi ce o să-ți fac? Știi?
Și dintr-o dată a început să-și pupe zgomotos bebelușul care râdea pierdut în fericire. S-a îndepărtat cântându-i jucăuș și m-a lăsat într-o lume de emoții și speranță.

Happy mărțișor, dragilor!

Advertisements

6 responses »

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s