In mintea mea

Standard

Blogul refuză să se mai scrie, postări rupte zac nesfârșite în cotloanele laptopului, războaiele pe care nu le-am purtat la timpul lor ies încet la iveală, lehamitea de a explica la nesfârșit mă sugrumă, nevoia altora de a găsi și impune explicații întortocheate mă ține mută în fața ecranului, războaiele lor contra timpului meu, netăcerea mea și imposibilitatea de a mai spune ceva, copiii fac totul cu un motiv clar, deschide ochii, vei înțelege, copii răsfățați e o tâmpenie mai mare ca mine, impulsul de a justifica greșeli, nevoia de a avea întotdeauna dreptate, de fapt toți greșim, machiavelic mod de a te liniști și de a nu admite că poate te înșeli, ar însemna să admiți că nu ești perfect și asta e groaznic, nu-i așa, iubirea se oprește când nu ești perfect, de ce citești printre rânduri, de ce îmi scrii tu cuvinte în locul propriilor mele cuvinte, de ce ți-e frică, de ce ți-e atât de frică încât să nu vezi, nu ești niciodată tu împotriva copilului tău care te joacă pe degete, ci tu alături de el atât cât are nevoie, mă înfioară zecile de povești cu somatizări de început de grădiniță/școală pe care le aud/citesc anul acesta, aș vrea uneori să nu le mai văd, mă sperie ura asta pentru cărți a unor oameni care trăiesc prin cărți, de unde, Doamne ferește, ai înțeles că citesc carte de rețete, meticulozitatea speriată cu care compui armate să lupte împotriva cui și cu ce folos, în lumea în care totul e simplu și clar nu vrei deloc să vii, explicații eșuate din start, tăcerea mă îneacă și mă gâtuie și vreau să spun, vreau să-ți spun asta pentru că o simt și ei, doar ei, știu că o simt, chiar dacă tu îi vezi și răi și prost crescuți și gălăgioși și piatra de moara care te duce acolo unde nu vrei să ajungi pentru că ți-ai jurat că tu nu o să ajungi niciodată aici, în noapte aia îndepărtată din club în care ei erau doar o idee pe care trebuie să o ai pentru că toată lumea are idei, e legea firii și oricum oare cine o să-ți aducă un pahar cu apă atunci, și zbuciumul împotriva a ceea ce simți dacă te oprești pentru o secundă, doar pentru o secundă în care îți dai voie să nu mai fii copilul speriat, să-ți vezi durerea de atunci în zbaterea de azi în care te chinui să fii împotriva a ceea ce simți, oare câtă povară mai poți duce, câtă ură și câtă durere e în înfierbântarea ta, în tabăra ta, în neacceptarea celor care nu sunt așa, mai vreau să spun atâtea vorbe care clocotesc în mine și pe care le scriu înainte să adorm în blogul minții, singurul pe care îl mai scriu, vreau să vă spun dar împotriva tuturor încercărilor mele blogul refuză să se mai scrie…

Advertisements

9 responses »

    • Multumesc! Nu e ceva anume, Raluca, pur si simplu s-au adunat multe (acum sunt pe gata) si asta e modul meu de a deversa vreo 4 ani de citit pe net despre diferite conflicte. Acum am scris si eu despre ele, ca de obicei ma abtin. :))

  1. este foarte greu sa accepti ca uneori esti doar un copil speriat care ruleaza un script scris acum multi ani de altii pentru tine care acum nu-si mai are rostul dar tu continui sa te invarti ca un motor stricat:(

    jur ca tocmai vroiam sa scriu un post despre somatizarile copiilor (mai ales ca am auzit de multe cazuri acum la inceput de scoli si gradinite) ..e deja a doua oara cand mi se intampla sa vreau sa scriu despre un subiect si sa-l gasesc inainte la tine…ma cam sperie sincronicitatile astea:)

    • Daniela, pentru foarte multi ideea ca suntem doar niste copii urmarind niste modele imprimate demult demult nici macar nu poate fi enuntata, daramite acceptata atat de puternice sunt durerile. De fapt pentru ei tot ce povestim noi aici nu exista. Le e mai usor asa…
      Ma bucur ca iar ne gasim puncte comune (eu ti-am citit blogul in vreo cateva zile, imi pare rau ca nu ti-am spus atunci, dar atat de mult mi-a placut ca nu ma puteam opri din citit). De abia astept sa scrii despre somatizare, poate povestesc si eu ceva.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s