Practic (1)

Standard

M-am gândit să inițiez o rubrică de aplicații practice (mamă, ce tehnic sună!), adică am încercat exercițiul cutare, am avut rezultatul cutare. Mi-ar plăcea tare mult să aud și ideile voastre!

De pe la 9 luni la noi spălatul pe cap a fost sport extrem (mi-am descoperit abilități de contorsionist nebănuite) și film de groază (dacă trăiam în altă țară, sigur ne bătea Protecția Copilului la ușă la ce urlete se auzeau când o picătură îndrăznea să intre în ochi!). Sar peste faptul că am înțeles că e o perioadă, că e o temere normală, că li se întâmplă multora. Cu toată empatia mea și cu toată dragostea lui sinceră pentru stat în apă spălatul pe cap era un chin. Așa că citind eu din cartea de suflet despre autonomie m-am hotărât să abordez altfel problema.

–        Uite, observ că te deranjează când te clătesc pe cap.

(ochi mari)

–        Oare cum să facem să te spăl pe cap și să-ți placă sau măcar să nu te deranjeze?

–        Stii cum facem?

–        Cum?

–        Mă speli cu șampon și mă usuci așa.

–        Hahaha – râsete pe ambele părți.

Nu-i bine, zic în gând. Nu merge, încă e prea mic, tot eu trebuie să vin cu ideea. Vă spun sincer că așa am gândit și tare mai greșeam. Avea să mi-o demonstreze fiul meu peste câteva zile, la următorul clătit pe cap:

–        Îmi dai prosopelul acela mic al meu?, m-a rugat.

–        Ți-l dau.

–        Uite, mama, îl țin așa pe față, las capul pe spate și nu-mi intră apă în ochi.

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaa…. Nu-mi venea să cred. După vreo 3 ani de chin la baie el găsise soluția. Eu bătusem câmpii pe toată perioada asta. Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa…

Nu m-am blamat prea mult. M-am felicitat că mi-a venit ideea chiar și mai târziu. Mai bine decât niciodată, nu?

P.S. Prosopelul cu pricina se face leoarcă de fiecare dată, dar ce mai contează????

Voi ce idei interesante mai aveți?

Advertisements

14 responses »

  1. Prosopelul a fost si solutia gasita de Eliza, doar ca mai nou, cere doua :-)) sa ii ajunga sa si le puna si peste urechi. Eu testasem abtibildurile lipite de tavan ca sa ridice capul dar au functionat doar de vreo doua ori dupa care nu.

  2. eu am cumparat de pe la 7 luni ai copiilor un cozoroc special din silicon pentru baie cu 5 euro de pe un site din Germania ( de cand nu-i mai spalam pe cap intinsi pe spate, ca erau prea mari si grei sa-i mai pot sustine cu o singura mana). Copiii mei il folosesc si acum la 7 ani baietelul si la 5 ani fetita de cate ori ii spal pe par, mai ales ca fetita are par lung si la ea spalatul si datul cu balsam face sa dureze mai mult aceasta activitate. Cozorocul se monteaza usor cu capse la ceafa, se pozitioneaza putin sub linia parului, protejand astfel si urechile si ochii. Copilul poate tine capul normal, sau in orice pozitie vrea, se poate chiar juca in timp ce eu ii spal parul. Astfel spalatul capului a devenit o activitate usoara, fara necesitatea de a tine neaparat capul dat pe spate, fara necesitatea de a evita contactul ochilor cu gelul de dus care oricat de antilacrimi ar fi tot irita, fara necesitatea de a uda prosoape si de a angaja copilul in vreun fel. In acest mod spalatul pe cap nu numai ca nu mai e un stres dar e chiar placut. Incercati si voi ! Daca vreti si pot va ofer poze cu acest cozoroc. O zi buna!

  3. Exista un spunea Lia sepcuta speciala, mai exista si cana (mare) de clatit cu o parte care se muleaza in asa fel incat nu ii mai vine apa pe ochi. Si noi am avut noroc c-am identificat la timp obiectele, nu de alta, dar fiecare spalat ar fi fost un maaaaare chin.

  4. un actibild de baie, lipit mai sus, pe faianta. Cand o clateam pe cap o rugam sa se uite la el. Acum sta cu spatele la mine si o rog sa se uite la mine, in ochii mei, peste cap. Asta la clateala, ca la samponeala se descurca singura.
    Iar cand era mica-mica, totul era o joaca; o clateam pe cap cu una din canutele ei de plastic cu care se juca in apa si ii atrageam atentia sa se uite la mine, ca s-o pot clati fara sa-i intre in ochi. Cand cumparam un sampon nou (natural!) il testam spalandu-ma cu el pe fata, cu ochii-nchisi. Daca pe mine nu ma ustura, era ok si pt ea.

    Cumva e si chestiune de incredere – spre ex, cand o spala pe cap husbandul, Zulu nu sta in pozitia in care ii spun eu sa stea ca sa nu-i intre apa in ochi (aka cu fata in sus)

    Pt explicatul pozitiei mai e valabila si treaba cu spalatul unei papusi ca demonstratie (de tipul “uite cum vreau sa stai ca sa nu-ti intre apa in ochi”) – o poate spala mama dar mai ales copilul.

  5. tocmai de aia e bun cozorocul, ca nu angajeaza copilul deloc, il poate spala oricare din familie, copilul poate sa stea cu capul cum doreste, sa se joace fara a urmari mereu comenzi despre unde sa priveasca si in ce pozitie 🙂

  6. Lia, incearca sa inlocuiesti “comenzi” cu (invitatie la) cooperare si o sa ai the big picture. Nu deloc e gresit sa faci constient copilul la actul spalarii, atat timp cat o faci delicat, DIMPOTRIVA. 🙂

  7. multumesc pentru sugestie 🙂 Ideea e sa faci din actul spalarii un joc si inca unul placut. Delicatetea mi-am manifestat-o cand i-am oferit copilului ceea ce avea nevoie ca in timpul spalarii sa se simta protejat de pericolul clabucilor in ochi si de apa siroindu-i neplacut in urechi. Normal, orice copil constientizeaza actul spalarii de la o anumita varsta si cu cat noi il facem mai nestresant il asteapta cu nerabdare. Insistam pe aceasta inventie in locul clasicului prosop sau al invatarii copilului sa priveasca “avioane” sau abtibilduri pe tavanul baii sau al altor manevre distractive pentru ca e ce ceva la indemana si care poate fi luat si in excursii, unde poate nu ai settingurile de acasa, unlde parintele e mai obosit, copilul mai nerabdator….nu stiu, eu am dat solutia care mie mi-a functionat cel mai bine dar daca altora le functioneaza altceva, la fel de bine, e perfect OK. Cititorii isi pot alege de aici si pot aplica pe rand una dintre sugestii, care le e mai la indemna si care se potriveste copilului lor. Cred ca am the big picture cata vreme cutreier internetul, cercetez, particip la discutii, cuget asupra alegerilor pe care le fac zilnic in ceea ce-i priveste pe cei mic, cer sfaturi, caut sfaturi, idei, si imi ofer experienta in aplicatiile practice reusite 100 %, pentru ca aici e vb exact despre impartasirea experientei dobandite in aplicatii practice trecute cu brio 🙂

    • Insistam pe aceasta inventie in locul clasicului prosop sau al invatarii copilului sa priveasca “avioane” sau abtibilduri pe tavanul baii sau al altor manevre distractive pentru ca (…)
      Exact. Ai insistat. – chestiune cu care, cel putin fata de mine, obtii reversul stradaniei de a convinge. In rest e ok, nu ma intereseaza sa-ti anulez realitatea

      Deci nu ca ar trebui sa conteze neaparat. 🙂 , dar hai sa-ti expun putin din cum vad eu lucrurile.
      Intai si-ntai sunt de parere ca, in cresterea copiilor, prea mult ajutor e fix ca supravitaminizarea; da reactii adverse.
      Premergatorul, hamul promit dintotdeauna sa-nvete copilul sa mearga mai repede, dar de fapt ele inseala echilibrul natural al copilului si, prin urmare, ajunge sa mearga chiar mai tarziu decat e “programat” prin natura lui. Hrana pasata inhiba bebelusul in capacitatea de a savura alimentele in forma lor naturala si-i ingreuneaza trecerea la bucati si solide. Cana cu pai ii serveste apa fara minim de efort, fara sa implice gestul acela al lasarii capului pe spate si de a inclina recipientul la unghiul potrivit, prin urmare copilul va intampina oaresce accidente si dificultati cand va apuca o cana reala, neaccesorizata. In perceptia mea, “cozorocul de dus” intra in aceeasi tagma a accesoriilor inutile, menite sa intarzie copilul in cresterea lui; doar experienta diecta cu apa il invata pe copil sa se spele singur, confortabil, asa incat sa devina capabil chiar inainte de 7 ani sa se spele (pe cap) fara accesorii sau asistenta.
      Ba, mai mult, din amintirile mele, un copil de 7 ani aflat intr-o relatie sanatoasa cu apa, va trage aer in piept, isi astupa nasul si urechile, face cateva momente pe scafandrul si gata clatirea!
      Apoi mai e un bai; ca ne-am obisnuit sa distragem copiii de la ceva ce noua ni se pare dificil – de la imbaiere, ca tot veni vorba 🙂 -, cooperand mai degraba cu frica noastra decat mizand pe incredere (in noi si) in copil.
      Copila mea, cand avea cca 2 ani si jumatate, a stiut din secunda unu, adica inca de cand si-a ales singura actibildul din librarie, ca e destinat pentru baie, in chip de reper ce-i va ajuta sa tina barbia sus. In mom de fata (3 ani si 8 luni) nu mai are nevoie de el, singura-singurica l-a destituit din functia lui.
      Adica sigur ca e ok ca un copil sa se joace in timpul spalarii, dar e mai mult decat ok sa stie ca se afla in cada ca sa se spele si, prin urmare, in timp, sa si inceapa sa coopereze in sensul asta.
      Eu asa vad.
      Una peste alta, tu ai dreptate; mai bine cu “copertina” la imbaiere decat o clatire manevrata rapid si brutal, de catre un parinte lipsit de simpatie si rabdare pt copil.

      Anca, dinspre partea mea ai toata admiratia pt maniera in care ti-ai implicat baiatul in solutionarea problemei – pun pariu ca experienta asta face pt el de o mie de ori mai mult decat daca l-ai fi protejat de la inceput printr-un accesoriu care l-ar fi scutit astazi sa-si puna creativitatea la contributie. Ai cooperat cu incredere in el, iar asta ti se (va) intoarce! 🙂

      • Sunt putin dezamagita de modul cum se comunica aici. Fiecare parinte pana ajunge la o reusita pe care sa o impartaseasca si celorlalti cu incredere face o multime de pasi. Ca sa n-o mai lungesc, noi pana sa ajungem la acest cozoroc am testat si prosopul cerut de copil si pus pe ochi doar, apoi am testat si abtibildurile cu modele marine alese tot de ei si lipite pe faianta cam unde credeau ei ca e ok ca sa nu le vina apa in ochi, chiar si clatitul reciproc si gentil cu paharul de plastic. Ei bine tot scormonindu-ne creativitatea si ingeniozitatea am descoperit acest cozoroc, care nu tareaza copilul cu nimic si nu-i incetineste dezvoltarea. E complet deplasat si pe deasupra lipsit de empatie sa cataloghezi un parinte drept “lipsit de simpatie si rabdare pt copil ” doar pt ca dupa ce a parcurs alte cateva etape impreuna cu copilul in procesul imbaierii a ajuns la o solutie temporara, tranzitorie simpla si confortabila care-l face pe copil mai multumit, mai increzator in el insusi si in abilitatea parintelui de a -l ghida spre ceva securizant. Iar hamul si premergatorul, scutecele de unica folosinta, la fel ca pasatul mancarii sunt etape naturale si normale si tranzitorii care aduc copilul in pozitia de a achizitiona deprinderi din cele mai diverse, acele milestones-uri intr-un mod bland si in ritmul propriu si unic al fiecaruia, daca sunt folosite de parinte cu masura si competent. Sunt absolut convinsa ca ai mei copii nu o sa se spele cu cozoroc pana si-or face buletin:) La fel cum nu au stat cu scutecul la fund pana la 3 ani. Nu inseamna ca daca s-a inventat pernuta gonflabila pt brate sau colacul/placa de inot copilul trebuie invatat sa inoate prin aruncarea directa in apa ca Mowgli. Stilul asa zis spartan/sportiv de crestere a copiilor la adapostul motivatiilor ca e spre binele copilului sa fie expus la experiente care mai de care imi repugna si nu ma deranjeaza sa imi sustin punctul de vedere dar fara sa=i judec pe adeptii stilului diferit de al meu. Mi-am expus si motivat alegerile fara sa spun ca ceilalti ce aleg alte metode sunt intr-un fel sau altul, fara sa subliniez ca stilul meu e cel mai bun pentru toti si ca de fapt bine ar fi sa fie urmat. Da? Nu eu am inventat cozorocul dar ma bucur ca a facut-o cineva, la fel cum ma bucur ca omul a reusit sa descopere focul, domesticirea animalelor, agricultura si ca cineva a inventat telefonul, becul, frigiderul, penicilina. Toate astea date de la Dumnezeu ne-au adus pe noi oamenii la nivelul de acum. Acum avem fiecare posibilitatea sa alegem daca vrem sa traim in pesteri sau in locuinte, sa ne bucuram de descoperirile semenilor sau sa le ignoram si sa o luam pe unde ne duce capul. Astea fiind spuse hai sa incheiem gratios acest subiect si sa ne vedem de treburi la modul cordial si constructiv. NU cer voturi pentru cine e cu mine si metoda mea, si nici nu caut confirmari, nu particip la concursul de care are cel mai grozav copil si nici nu ma las intimidata de etichete si fasoane. Mi-am expus experienta personala cu bunavointa si bun simt, am oferit o informatie, am argumentat-o, si ma repet, cine vrea se poate folosi de informatie, cine nu, nu:) Bafta !

  8. Oo, nu.. Te rog, nu incerca sa ma atragi intr-o polemica ce pt mine nici nu exista. Te simt in defensiva, si-mi pare rau.
    Cand spuneam “mai bine cu “copertina” la imbaiere decat o clatire manevrata rapid si brutal, de catre un parinte lipsit de simpatie si rabdare”, I meant every word, fara pic de ironie! Sunt perfect constienta ca exista pe bune momente pe minus in viata fiecarui parinte si aici is de acord ca mai bine sa se intample asumat -aka, cu cozoroc- decat chinuit.
    Anyways. 🙂 Spuneai ca ai cozorocul de la 7 luni ale copiilor – iar eu, de incerc sa-mi inchipui un copil la 6 luni cerand prosopul sa se protejeze, efectiv vad un desen animat. – Uite, Lia, abia asta are tonul ironic inchipuit de pana acum, si imi asum (pt ca detest sa-mi ard timpul cu lucrurile ce se dovedesc necredibile, fie virtualmente).
    Pe final, devine mai mult decat interesant de sesizat cum insisti sa-ti fie respectat “stilul”, in timp ce tu insati nu reusesti sa il respecti pe al altora;
    Stilul asa zis spartan/sportiv de crestere a copiilor la adapostul motivatiilor ca e spre binele copilului sa fie expus la experiente care mai de care (..) Acum avem fiecare posibilitatea sa alegem daca vrem sa traim in pesteri sau in locuinte, sa ne bucuram de descoperirile semenilor sau sa le ignoram si sa o luam pe unde ne duce capul
    Dar ai, bineinteles, ultimul cuvant – iti predau intreaga responsabilitate pentru tot ceea ce intelegi din randurile mele.

    Anca, te rog sa-mi ierti ce n-ar fi trebuit sa exprim pe spatiul tau, daca e cazul. Alinierea planetelor e di vina 🙂

  9. Pingback: Povești terapeutice « copiicuochidepoveste

  10. Pingback: Carnețelul de dorințe | copiicuochidepoveste

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s