Copilul religios

Standard

… vine după Copilul credincios

Am început să cred cu adevărat în Dumnezeu abia când a încetat să-mi fie frică de El. Pentru că deși nu am crescut într-un mediu habotnic imaginea divinității era mereu asociată cu frica, pedeapsa, condiționarea și răul din mine cu care încercam să mă lupt. În vacanțele de vară în satul bunicilor mei, mergeam la școala de duminică și, chiar și azi, văd imaginea preotului care ne spunea că frica de întuneric (și mi-era frică!) e pedeapsa pentru toate lucrurile rele pe care le făcusem. Stăteam zile întregi și mă chinuiam să-mi aduc aminte unde greșisem, ce rău făcusem și cum aș putea să-mi îndrept greșelile pentru ca Dumnezeu să mă ierte și să nu-mi mai fie frică de întuneric. Dar am învățat cea mai „prețioasă” lecție a religiei: dacă nu eram cuminte Dumnezeu vedea și mă pedepsea. Așa am crescut cu imaginea unui Dumnezeu ca un polițist pregătit doar să dea amenzi. Și eu nici măcar nu cunoșteam infracțiunile.

Când am citit exemplele de pedepse din manualele de religie (cu Vasilică urcat în copac căruia Dumnezeu îi trage scara de sub picior pentru că a încercat să strice un cuib de pasăre, cu Ionică pe care îl calcă mașina pentru că nu-și făcuse cruce în fața bisericii…) toate mi-au revenit în minte. Dar eram destul de „mare” ca să înțeleg că religia era doar un instrument de manipulare în “educația” copiilor, că acolo unde părinții nu reușeau scoteau imaginea unui Dumnezeu pedepsitor. Și azi mă întreb dacă asta nu e blasfemie…

Acum aș spune că fiul meu nu va participa la ore de religie, dar de când sunt mamă am învățat că „niciodată să nu spun niciodată”. Și până la orele de religie mai e cale lungă :)… Dar înainte de a-mi da acordul pentru aceste ore, sigur voi dori să arunc măcar o privire peste manual și poate aș cere voie să particip și eu la o oră. În noua lege a educației religia rămâne disciplină opțională, dar nu se precizează cu ce s-ar putea înlocui. Și știu sigur că mulți părinți/copii acceptă să participe la ora de religie pentru că asta înseamnă sigur o medie de 10 care va crește media generală.

 ART. 18
(1) Planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun. Elevilor apartinand cultelor recunoscute de stat, indiferent de numarul lor, li se asigura dreptul constitutional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie fara disciplina Religie. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina.
(3) Disciplina Religie poate fi predata numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi si abilitat in baza protocoalelor incheiate intre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si cultele religioase recunoscute oficial de stat. 

(Legea Educației Naționale – 2011) 

Advertisements

11 responses »

  1. Chiar în Biblie sunt destule texte care îl înfăţişează pe Dumnezeu ca “autor de scenarii horror” aşa cum scrie în link-ul din text. Unele manuale nu fac decât să redea ceea ce e scris acolo. Dumnezeu trimitea poporul ales să ucidă alte neamuri idolatre. Iisus însuşi a izgonit cu biciul din templu pe schimbătorii de bani şi a reamintit multora despre “plângerea şi scrâşnirea dinţilor”. Dacă te-ai gândi la Iov ai fi de-a dreptul oripilată. Asta e. Se pare că iubirea divină din perspectivă creştină sună altfel decât îşi închipuie mulţi. Probabil va trebui să optezi pentru o religie necreştină pentru fiul tău.

    Cât priveşte concepţia despre alte confesiuni să ştii că mulţi din sfinţii bisericii ortodoxe au avut aceeaşi viziune “îngustă” , cum că schimbarea dogmelor reprezintă un mare rău spiritual, care duce omenirea la pierzarea. De aceea au combătut “sectele” cu vehemenţă.

    Dacă în ceea ce priveşte alte confesiuni creştine mai găseşti voci tolerante printre ortodocşi, religiile orientale sunt unanim asimilate ideii de demonic (înşelare drăcească)

    • Ramona, asta nu înțeleg eu în cazul religilor creștine: dacă esența învățăturilor lui Iisus e să fii bun, milostiv, iubitor, de ce perpetuarea unor mesaje de violență și intoleranță? Dar de-a lungul istoriei religia a fost poate cel mai puternic instrument de dominare și manipulare așa că nu mă mai mir.

      • Ideea lor e că omul trebuie să fie blând, milostiv, iertător şi nici măcar să nu judece pe alţii. Să lase dreptatea divină să acţioneze asupra celor care fac răul. Dumnezeu, care cunoaşte inimile oamenilor îngăduie să li se întâmple anumite lucruri spre binele lor (bine care nu e neapărat unul trupesc, material- mai bine intri în Viaţă fără un ochi, decât amândoi ochii având să fii aruncat în gheena). Deci “pedepsele” de sus, oricât de înforătoare ne par, sunt date cu milostivire pentru sensibilizarea unor inimi împietrite, pentru întoarcerea omului către Adevăr. Atunci când suferă necazuri cineva cu adevărat nevinovat, cum sunt pruncii, se spune că Dumnezeu compensează toate acestea în viaţa de după moarte.
        Intoleranţa faţă de alte religii ( pe care ortodocşii le văd ca rătăciri de la adevăr) s-ar explica prin dragostea de oameni astfel: dacă văd că omul a apucat-o pe un drum pe care ştiu sigur (am personal confirmări) că va aluneca într-o prăpastie sunt dator să-l avertizezdespre pericolul care-l aşteaptă.

  2. Anca, manualul ca manual.. continutul si calitatea cursului depind insa in mod deosebit de OMUL “din” profesor. Cunosc oameni (unii dintre ei chiar “ai bisericii”) care dau Bibliei o interpretare absolut minunata..
    Insa Dumnezeul despre care vorbeste religia (in mod deosebit in “bibliile” scrise pt copii) este intr-adevar unul manipulator, fiind reprezentat ca entitate separata, barboasa, de sex masculin (facut deci dupa chipul si asemanarea OMULUI -omul era mai mult Adam si mai putin Eva), veghind de pe propriul nor, batran desigur (ca daca nu ar fi batran n-ar fi nici intelept), gata sa rasplateasca si sa pedepseasca dupa gand si fapta. Mai ceva ca un sef de trib cu viziune si puteri supranaturale..
    Dar daca Dumnezeu este acea parte divina din fiecare din noi care ne echilibreaza spiritual “sanctionadu-ne” sau “rasplatindu-ne” prin ceea ce simtim si traim, iar lucrurile nefiind chiar intamplatoare – fiecare gand sau gest al nostru avand un ecou in univers, univers care serveste lectii de viata pe masura lacunelor din noi, atunci Dumnezeul asta, pt mine, nu se tradeaza cu nimic.. Intelegand ca pana la urma nu putem intelege totul atata timp cat suntem oameni, dar ca suntem datori secunda de secunda si cu orice ocazie pe care ne-o ofera viata sa devenim cu adevarat umani, cred ca poate fi un pas spre recalibrarea si spiritualitatea pt care au fost concepute din start religiile.

    Daca Zulufata ma intreaba ce e viata, ce e moartea, cine este Dumnezeu, ii servesc invariabil marele NU STIU. Si nu cred ca este dezamagita.
    Dar daca vrea sa stie ce cred eu despre (..), sunt oricand dispusa sa-i impartasesc filosofia mea de viata intarindu-i, cu fiecare ocazie, ca imi apartine in totalitate.
    Nu stiu nici eu daca as accepta cursul de religie cand i-o veni timpul, poate ca ar fi interesant pt ea sa afle si alte “viziuni”. Copiii crescuti cu liber arbitru nu se indoctrineaza chiar asa usor, in schimb au o curiozitate.. pan` la Dumnezeu si-napoi. 🙂

    ps. cat despre amenintarile cu Dumnezeu (ca arma de “disciplinare”)….. 🙂 apăi ce mi-e cu injectia, ce mi-e cu tiganu`, ce mi-e cu politia.

    • Să știi, Grați, că m-am întrebat și eu ce-i cu imaginea lui Dumnezeu (oricum ar fi ea) dacă “să nu-ți faci chip cioplit” e cunoscut de mii de ani.
      Ai dreptate să nu-i pui pe tavă Zulufatei propriile tale viziuni și să nu o influențezi deși până la urmă ea își va crea propriul sistem de credințe. Copiii crescuți cu liber arbitru pot fi și ei ușor impresionați: mie nu mi-e teamă de îndoctrinarea copilului meu, nu cred că e o amenințare cu adevărat, dar vreau să mă feresc de tot ce înseamnă condiționare și autoritate prin frică și minciună.
      Care-i diferența între amenințarea de care vorbeam și celelalte cu injecția &co? Prima e mai metafizică 😉

  3. Ramona, te înțeleg, dar eu aleg să cred în “am de învățat dintr-o experiență, fie ea și negativă” mai degrabă decât să văd în ea o pedeapsă. Dar ultimul lucru pe care-l vreau e să intru într-o dispută. Mai ales pe teme religioase. 🙂 Fiecare crede în ceea ce dorește.

    • Da, asta este. Acestea sunt artificii de limbaj (importante şi ele). Esenţial este că Dumnezeu vrea ca noi să învăţăm ceva din experienţele negative nu e o entitate sadică, răzbunătoare. Ele sunt denumite, poate impropriu pentru societatea contemporană, pedepse. În alt context istoric însă, acest cuvânt avea alte conotaţii. Se potriveşte şi aici ceea ce scrie John Gray pe care îlîn “Copiii sunt din rai”: în timp a avut loc o modificare a conştiinţei colective în sensul că atitudini ce păreau fireşti mai demult sunt astăzii condamnabile.

    • Ramona, păi textul e unul și interpretările infinite :). Eu folosesc ce mă ajută pe mine. Da, s-au schimbat multe și uneori chiar în bine.
      (pe acest blog greșelile sunt acceptate 😉 )

  4. Poate fi Dumnezeu sau energiea pozitiva universala ce are reguli extrem de simple: faci bine, atragi binele, gandesti pozitiv, atragi aspectele pozitive in viata ta. Dumnezeu a luat atat de multe forme distorsionate datorita interpretarilor religioase (indiferent de religie), incat imaginea lui luminoasa e ciopartita, iar mesajul transmis de biserici implica teama, pedeapsa si insufla ura fata de oamenii care au alte credinte. E trist si pot sa inteleg teama de a-ti lasa copilul sa percepa un asemenea mesaj.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s