Despre creativitate

Standard

Îmi place teatrul. Și nu doar ca spectator. Dacă aș mai fi din nou copil și aș avea posibilitatea de a alege pentru mine m-aș implica în activități care să mă învețe să mă exprim și altfel. Să transmit cu corpul, cu privirea, cu tăcerea ceea ce acum știu să spun doar din vorbe. Teatrul cred că te învață să te depășești, să ieși din limite, să schimbi total perspectiva. Mi-ar plăcea…

Din motivul ăsta am citit pe nerăsuflate o carte cu jocuri teatrale și am aflat despre Sir Ken Robinson. L-am și citat. Și am descoperit cu plăcere că și Raluca a scris despre el (dacă nu ați văzut filmul de pe Youtube sau conferința TED de pe blogul ei să știți că merită investit timpul). Am început să caut informații despre el și am găsit câteva  interviuri pe care le-am citit și le-am răscitit în care vorbește despre creativitatea, sistemul școlar (britanic și american) care îngrădește în loc să dezvolte, despre pasiuni și obligații.

Sunt multe păreri greșite despre creativitate. Una dintre ele susține că acesta e specifică doar oamenilor speciali. Toată lumea are capacități creative. Ne naștem cu ele și trebuie doar să le dezvoltăm. (…) A doua părere greșită leagă creativitatea de domenii speciale precum artele, de exemplu. Vreau nepărat să spun că nu e chiar așa. A studia pianul nu însemnă neapărat că ești creativ. Creativitatea presupune formarea condițiilor pentru dezvoltarea unor aptitudini și abilități. (…) Le spun părinților să nu caute un talent unic al copiilor lor, ci să le observe capacitățile și tendințele. Aflați care sunt lucrurile care îi pasionează cel mai mult. Încercați cât mai mult să încurajați creativitatea copiilor dumneavoastră să se dezvolte și să înflorească, să găsiți activități care să le întrețină imaginația. Și căutați-le talentele și abilitățile naturale.”

Traducerea e din interviul de aici. Și încă unul despre sistemul de învățământ britanic. Și dacă mai aveți nervi și unul despre cel american.

Despre creativitate eu aș mai adăuga ceva. Mai ales în primii ani e strâns legată de independența copiilor și de încrederea părinților în capacitățile lor. De a lăsa copilul să cânte cum dorește, să spună poezia cu intonația care-i sună lui bine, să desenez un elefant care să semene cu un măr. Și mai ales de a nu îngrădi. N-a respectat copilul conturul la colorat? Așa și? Pun pariu că nici Picasso nu-l respecta.

Advertisements

15 responses »

  1. Eheee.. imi place. Atinsasi unul dintre subiectele mele preferate. 🙂
    Eu as departaja putin lucrurile (ca tot faceai referire la Picasso 🙂 ); creativitatea nu este totuna cu talentul, dar cu siguranta este un ingredient si un promotor temeinic al lui. Adica oricat de creativ ar fi un copil, nu e obligatoriu sa aiva si talent artistic.
    Creativitatea este imaginatia pusa in act, si e de retinut ca toti copiii se nasc cu ea, dar si ca modul in care parintii aleg sa relationeze cu copilul ii mentine creativi sau, dimpotriva, ii descurajeaza . Adica unui copil de 2-3 ani poti sa ii explici diverse mecanisme (de preferat doar daca el e cel care vrea sa afle, si nu pt ca vrei tu sa stie), dar nu ii omori imaginatia, nu il convingi ca soareci vorbitori nu exista si ca ursii nu se pot casatori cu printesele. Copilul isi stimuleaza excelent creativitatea cand se joaca, cand te maimutaresti tu la el, cand face teatru de papusi, dar si cand strica si demonteaza jucariile.
    Copiii mici AU NEVOIE sa fie lasati sa creeze nestingheriti (deci necriticati) intai si intai pt ca ei exprima astfel foarte mult din ce nu pot inca verbaliza. Deci la ei, desenul, pictura, modelajul sunt mana-n mana cu emotionalul; iar a-i dirija corectandu-i si dictandu-le cum sa faca e ca si cum le-ai spune ce sa simta. Un copil cu o baza emotionala solida are apoi o capacitate sporita spre a asimila notiuni de orice alta natura, spre a face conexiuni, nu putini dintre ei au rezultate excelente la matematica, fizica, limbi straine, sport si nu in ultimul rand in relatiile pe care le leaga. Ei sunt “genialii”. (Sigur ca este o generalizare, pt ca un emotional bine pus la punct depinde de un cumul de facori.)

    Dar. daca se observa inclinatii artistice, nu gasesc deloc gresit ca mai tarziu sa lucreze cu un instructor (neinvaziv if possible) care sa-i sprijine sa-si cultive talentul… Cu pianul cred ca e la fel; inainte de a interpreta (ca in muzica arta sta in compozitie si interpretare), cam tre` sa cunosti instrumentul, notele muzicale si sa exersezi temeinic. La canto banuiesc ca lucrurile pot fi ceva mai lejere..
    Picasso, ca tot spuneai de el, s-a nascut puiut din una bucata prof de desen, in frageda adolescenta a studiat la Inst de Arte Frumoase, ulterior la Universitatea de Arte din Barcelona; niciun dubiu ca era perfect capabil de un studiu realist inainte de a se preface intr-un “cubist” veritabil si a depasi cu nonsalanta contururi. . (desi fie vorba intre noi, in cubismul ermetic al lui Picasso formele descompuse sunt destul de precise, culorile rareori trec dincolo. in precubism, da.)
    Copilului mic, ca parinte, prof, whatever, ii pui la dispozitie ustensilele, i le prezinti, eventual ii sustii in a exersa diverse tehnici, dar NU ii impui niciodata ce, cum sau cat s-o faca.. Eu una am vazut rosu in fata ochilor cand am vazut ca la gradinita unde o inscrisesem pe zulufata, fiecare copil primea cate o portie de plastilina nu mai mare decat un banut, si nu le era permis sa picteze pt ca, vezi dom`le, “se face murdarie”.. Uf! Iar orele acelea tematice; “hai sa facem un ghiocel, lipeste ici, colo”, felicitarile de 8 martie “pt mami”, toate toate ca trase la xerox, efectiv ma angoaseaza
    Mi de scuze ca ma intainsai atata : /

  2. Multumesc ca ai postat, mi-a mai scazut cantitatea de temeri la adresa neuronilor mei, care incearca sa vada aspectul pozitiv in orice fac copiii (si implicit, creativitatea), si nu se deranjeaza cand copilul are predilectie pentru anumite culori sau face niste chestii care nu se apropie de pretinsa realitate… Adica intreaba altii siderati “dar de ce a pictat cerul rosu?” si alte intrebari similare, si se uita la mine ca la ozn-uri ca nu ma deranjeaza… Nu mai departe de azi dimineata, la Robbie la scoala, povesteam cu el si o colega de-a lui. Care fetita mi-a dat o bucatica de plastic rupta dintr-o tzeava de izolatie probabil si mi-a spus “take good care of my hedgehog, ok?”, am mai glumit, am intrebat-o daca e sigura ca e arici, am intrebat-o daca mai stie multi arici albastri (nu, a zis ca e primul pe care il vede) si la sfarsit am hotarat amandoua ca e un arici exotic si ca o sa am grija de el pana ies ei de la scoala. Ca sa vad peste umarul meu privirea altei mamici, se uita cand la mine cand la “arici” si se vedea clar ca e convinsa ca suntem intr-o doaga si eu si copila… Pe mine ma fascineaza infinit sa intrevad bucatele din universul copiilor, cat de frumos si interesant se vede lumea prin ochii lor si mi se pare super prostesc sa le tai avantul doar pentru ca ochii tai de adult sunt deja opaci… Cine a citit Micul Print stie exact despre ce vorbesc :-)))

    • 🙂
      mi-a placut mult postarea asta si cred ca o s-o dau mai departe unei mamici care e ingrijorata ca baietelul ei o sa ajunga ” rau de tot” daca la 5 ani nu respecta conturul si nu se incadreaza in tematica impusa de invatatoare, motiv pentru care, la panou – desenul lui e intotdeauna printre ultimele..

      desi ii spun mereu: pune la indoiala criteriile de evaluare a desenului si nu desenul insusi…

    • Măcar atât să învățăm de la copii: să visăm. 🙂
      Daniela, bine ai venit pe aici. Pe mine sincer mă deranjeză ierarhizările astea de la grădiniță. Cine-i chiar așa mare critic de artă ca să știe care e “mai bun”?

      • eram prin cls a 2-a sau a 3-a cand educatoarea m-a intrerup brusc din pictura )cu o mina fioroasa- nu pot s-o uit) pt ca nu pictasem petalele unei flori intr-o singura culoare, asa cum probabil credea ea ca “ar trebui”. (eram intrigata, cand eu stiam ca tot drumul meu spre scoala era presarat cu panselute intr-o magnifica explozie de culori). in fine, momentul a avut un impact atat de violent, ca n-am mai pus mana pe pensula pana pe la 14-15 ani..

        ierarhizarea e incredibil de daunatoare pt ca incurajeaza competitia – ori in activitatile artistice trebuie sa fii tu cu tine, nu sa creezi sufocat de grija parcursului artistic al colegului.

  3. Cred cu tarie ca in multe situatii din viata creativitatea salveaza si vindeca. Si mai cred ca ea locuieste in fiecare dintre noi, acolo unde copilaria inca mai tresalta.
    Text util si de recitit, asa ca si comentariul lui Gratzi 🙂

    • Moni, cât adevăr în “creativitatea salvează și vindecă”! Cred că pentru creativitate trebuie să avem doar puțină încredere în noi. Atâta tot.
      Pe Grați mă gândesc să o propun co-autoare a acestui blog 😀

      • eu promit sa ma mai restrang (cu mana pe pept de o fi nevoie :)* ), da` uite ca unele subiecte ma dezleaga in asa hal ca greu imi gasesc capac pe masura. sau zi si tu de lucruri mai neinteresate 🙂

    • Ce norocoasă ești… Și pentru că ești regizoare, și pentru întâlnirea cu Robinson. Mi se pare că niște cursuri de teatru i-ar deschide atât de mult pe copii…
      În Austria sunt asemenea cursuri?

  4. Anca, da sunt si in afara curiculei ca si workshopuri (in apropiere de noi este un centru de muzica unde ofera si cursuri de teatru) dar si in scoala. la gradinita noastra una din pedagoge este si coreografa si pedagoga de teatru si fac teatru, doua piese pe an: le scriu si le joaca copiii. Mi se pare un mediu de exprimare foarte important pentur copii!
    Uf, n-am mai lucrat de mult la o piesa, mi se face dor acum ca-ti scriu.

    tTe pup, Raluca

    • În România există în licee vocaționale și profilul teatru, dar doar pentru clasele 9-12 și mai există în școală cursuri opționale de English Drama, dar cam atât…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s