Marius

Standard

Marius zâmbește. Un zâmbet larg îi trage parcă toată fața într-o imagine a fericirii. Când îl vezi poți să juri că e cel mai fericit copil-adolescent din lume. Marius râde și nu stă o clipă locului. Zâmbește când îți povestește despre oameni care au trăit demult, locuri interesante din lume pe care promite să le viziteze într-o zi, lumea lui și lumea largă. Zâmbește șmecherește când face calcule matematice repede în gând.   Dar cel mai tare Marius râde când îți povestește cum îl bate tată lui: cu pumnii, cu picioarele, cu cureaua, cu bățul. Râde înfundat amintindu-și de noaptea pe care a petrecut-o afară pentru că a întârziat acasă 3 minute. Zâmbește povestindu-ți umilințele la care îl supune tatăl lui și mai că nu te convinge că toate astea sunt din vina lui „Uneori o merit și eu…” Și Marius râde în continuare povestind scene de coșmar care te paralizează. Dar Marius încă nu a aflat că în spatele râsului său mocnește o furie devastatoare. Care va mătura și bine și rău când va ieși la suprafață. Și eu n-aș vrea să fiu acolo când furia va lua locul râsului.

Sesizată oficial, Protecția Copilului a cercetat, investigat, evaluat. A dat și-un avertisemnt parcă. Marius a rămas în familia lui. Că ce alternativă ar fi fost într-o țară în care aproape orice copil abuzat se întoarce în familia lui? Poate să zâmbești și să-ți construiești un mecanism de apărare în care râzi și râzi în timp ce încasezi pumni și picioare.

N-am vrut să treacă acestă săptămână fără să vă povestesc despre Marius. Pentru că la el mă gândeam când scriam prima postare de pe blog. Poate și din cauza lui blogul acesta se numește „copii cu ochi de poveste”, deși eu sunt mama unui singur copil. La Marius mă gândeam când am scris despre Ioana: ea fusese începutul, Marius, din păcate, nu va fi sfârșitul. Dar eu încă visez că poate fi începutul sfârșitului…

„Nu, Marius, nu meriți așa ceva!

Advertisements

15 responses »

    • Ai dreptate, Ramona. Se poate. Și îmi doresc sincer ca Marius să-și ierte tatăl și pe toți cei care au stat și i-au privit drama fără să facă nimic. Pentru că știu că atunci va fi împăcat cu sine însuși.
      Bine ai venit pe aici!

  1. Rade pt a ascunde ce sufera si spune ca o merita ( pedeapsa) pt ca asa i se spune (poate ca e ceva obisnuit acolo unde locuieste el).

    • Bine ai venit, Iuliana! Și eu asta zic: că e insuportabil de multă durere în spatele râsului…Toți copiii abuzați se învinovățesc pe ei pentru că părinții sunt priviți ca zei care nu au cum să greșească.

  2. cum de ce rade? pai “e rusine” sa recunosti ca te doare, dar mai ales sa te vaiti. (o fi plans de cateva ori, la inceput, pe infundate, dar fiind un tratament de lunga durata, si-a dat de ales si ar fi fost prea mult si prea “umilitor” sa se smiorcaie zilnic.)
    am cunoscut si eu recent o copila de 6 ani care radea si facea pe brava cand era trasa de par, isi lua carti in cap si pumni in fund. de injuraturi nici nu mai zic. am intrebat-o de ce rade si mi-a raspuns “da` ce sa fac?”. iar cand am intrebat-o ce simte cand si-o ia, daca ii e frica, etc.. mi-a zis ca “nimic. nu stiu”. am ramas…… nu-ti zic cum.

    • E șocant și pentru noi să vedem sau să auzim despre așa ceva, nu? Oare cum o fi pentru ei? Crezi că la 6 ani se gândește că așa trebuie să fie? Să vezi când o să-și dea seama că nu trebuia să fie așa…

  3. Acel “e vina mea” il impaca cu el insusi – intre <> vs <>, acum are prima castig de cauza. Poate in adolescenta va gandi altfel.
    Poate nu va ajunge niciodata sa construiasca furia aia – convins ca merita bataia si actionand in consecinta, facand prostii, justificandu-si sie si tatalui ca merita sa fie batut.
    Sau poate va ajunge plin de furie fata de el insusi si lume, fara sa-si identifice izvorul furiei. Ca sa ajunga sa-si ierte tatal, ar trebui sa ajunga sa recunoasca sincer ce simte fata de el. Ori, momentan, pare prea mic pentru a face asta.

    • Xelomon, nu e așa de mic (când l-am văzut eu ultima dată avea 15 ani și tocmai încasase o bătaie groaznică în fața prietenilor lui). Dar era plin de furie: intra în orice încăierare chiar dacă nu cunoștea pe nimeni, avea schimbări bruște de temperament (trecea uneori de la veselia de care-ți spun la niște ieșiri pline de resentimente)

  4. Se poate intampla sa fie “mic” dpdv emotional – sa aiba dezvoltarea emotionala a unui copil (si mie mi s-a intamplat) sau sa aiba uneori reactii ca ale unui copil. Cand copiii trec prin lucruri urate, se maturizeaza brusc, dar emotional raman cu niste sechele si o parte “de copil” (diferita de partea aia cu “copilul din tine”). Metaforic: ca un mar care e copt la exterior, si in interior e verde. Mi-e greu sa exprim asta foarte clar, si eu inca am “portiuni verzi”.
    Umilinta fizica in fata prietenilor (cand esti adolescent) e groaznica.
    Apropo… mama lui sau alte rude apropiate stiu de batai? Ce atitudine au?

    • Păi mama cred că “beneficiază” de același tratament. Nu știu sigur, doar bănuiesc, dar familia aia trăiește în teroare.
      Da, e nematurizat emoțional…Trist.

  5. Din pacate, acest copil nu va fi niciodata impacat cu tatal lui (chiar daca il va ierta), cu viata pe care a dus-o pana acum. Chiar daca s-ar intampla o minune acum si tot acest tratament s-ar stopa pentru totdeauna. Sechelele copilariei le ducem cu noi pana murim. Fie ca am fost loviti, umiliti, abuzati , presati sa fim cei mai buni, etc. TOT ce se intampla in copilaria noastra, bun sau rau, si-a pus amprenta asupra noastra ca adulti, fara chiar sa avem o amintire clara despre. E trist. Pentru ca si Marius, va avea, la randul lui, copii (probabil). Si ori ii va lovi pentru ca asa stie el ca se cresc copiii ori va lupta cu furia lui toata viata, reprimandu-si-o, ceea ce-l va face sa se simta vinovat si nefericit.

    • Cât mă bucur 😉 că ai venit pe aici! Mulțumesc pentru aprecieri!
      Și mie mi-e greu să cred că Marius va fi vreodată împăcat cu ceea ce a trăit.

  6. Pingback: Despre “educație”, numai de bine (II) | copiicuochidepoveste

  7. Pingback: how many times…? « copiicuochidepoveste

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s