Exerciții de empatie

Standard

Empatia față de ceilalți și implicit față de copii nu e posibilă fără o bună înțelegere a sentimentelor nostre, dar mai ales a motoarelor care le generează și le duc înainte. Conștient sau inconștient, programat sau nu cu toții am abordat o anumită direcție în relația cu copiii noștri. Sigur avem momente când ne gândim dacă procedăm bine, unde greșim, de ce nu e totul perfect, etc. Dacă mai aveți dubii sau momente de nesiguranță (eu mai am uneori) gândiți-vă la următoarea situație: în relația cu șeful vostru (sau orice altă autoritate) răspundeți pozitiv și cooperant când sunteți tratat cu respect, demnitate sau când o autoritate prost înțeleasă îl face pe șef să strige, să amenințe, să critice, să denigreze? Dacă noi nu ne simțim bine în acestă ultimă situație (eu una nu mă simt bine!) de ce s-ar simți copiii noștri?

Mici exerciții de tipul „cum mă simt eu în situația x”  sunt la îndemâna tuturor. Alegeți câteva situații cu care nu vă simțiți comfortabil în relația cu copiii și adoptați câteva posibile strategii. De exemplu copilul nu-și adună jucăriile deși l-ați rugat de mai multe ori: ‘Ești dezordonat!”, “iar nu asculți!”, “De câte ori să-ți tot spun să aduni jucăriile, tu chiar nu înțelegi?”, “Iar m-ai supărat că nu ți-ai adunat jucăriile, e numai vina ta că sunt toate împrăștite pe jos”. Acum imaginați-vă că auziți toate acestea de la șeful vostru. O dată la 5 minute. În fiecare oră. În fiecare zi. Ce sentimente trezește: de cooperare pozitivă sau de teamă, lipsă de respect, vină și nesiguranță?

Dacă aveți o problemă: v-ați supărat dintr-un motiv oarecare și încercați să vă confesați celei mai apropiate persoane, ați vrea să auziți ceva de genul: „Sigur ai făcut tu ceva dacă s-a întâmplat asta!” Nu cred că a fost chiar așa” „Exagerezi! Ești sigur?” „Cred că situația nu e atât de gravă pe cât o prezinți” „Lasă, nu-i nimic!” sau, în locul acestora, un simplu „Te înțeleg că ești foarte supărat”? A asculta empatic nu necesită cine știe ce efort, ci presupune debarasarea de sfaturi, judecăți de valoare sau de impunerea propriei opinii.  Uneori doar a da un nume unui sentiment face minuni pentru că presupune înțelegerea și acceptarea lui, iar a schimba perspectiva punându-ne în locul celuilalt (fie el și un nou-născut) e cel mai bun exercițiu de empatie.

Spor la empatizat, e greu, știu, mie nu-mi iasă tot timpul, dar exersez. Și n-am de gând să mă dau bătută.

Advertisements

One response »

  1. Pingback: Despre ordine | copiicuochidepoveste

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s