Crăciunul copilăriei mele

Standard

Înainte de Crăciunul copilăriei mele vedeta nu era nici Moșul, nici bradul sau cadourile, ci zăpada. Pândeam zăpada de prin 1 decembrie (și știam sigur că e 1 decembrie pentru că la TV se dădea același film propagandistic cu Silviu Stănculescu orb pe care îl văzusem și în 1 decembrie din anii trecuți) când ocroteam cu nespusă grijă fiecare petec de gheață pe care îl poleiam obsedant cu cizmele aproape rupte de atâta derdeluș. Iubeam zăpada pentru că era sursă inepuizabilă de inventat jocuri: dat cu sania, bulgărit, construit oameni de zăpada sau cazemate din spatele cărora ne bulgăream în echipe cu gâlceavă formate. Intram în casă doar să ne uscăm mănușile (de șosete nu îndrăzneam să zicem de frică să nu fim arestați în casă) și părinții își făceau cruce de fericire că au reușit să ne prindă câteva minute ca să ne poate îndesa variceva mâncare pe gât. Uneori aveam țurțuri în păr și nu ne mai simtem nici mâinile, nici picioarele, dar nu aveam muci și ne întâlneam cu o răceală o dată la câțiva ani.

Abia rezolvată operațiunea zăpada puteam să așteptăm Crăcinul. Iar nu pentru Moș, ci pentru mersul la colindat. Prin toamnă organizam găștile intitulate pompos “de mers la colindat”. Eu făcem echipă cu vecina mea, Simina, după ce grupul de fete de pe stradă se destrămase datorită unor ireconciliabile opinii legate de traseu și repertoriu în care se strecuraseră niște acuzații rușioase de falsat. Luam casele de pe stradă la rând și abia așteptam să ajungem la ultima unde tanti Măriuța ne trata cu prăjituri și suc (prăjituri ca prăjituri că eram sătule de lins cratițele, da sucul era ceva ce prindeam rar). Peste toate astea tanti Măriuța ne dădea câte o monedă de 5 lei când tariful tacit aprobat era de 1 leu de la vecinii fără copii și 3 lei de la cei cu. Era un fel de întrajutorare de genul „eu îi dau copilului tău, tu îi dai copilului meu” care, nu știu cum, vecinilor de lângă gardul nostru deținători de 11 bucăți copii (don’t ask!) le era ceva mai rentabilă.  Abia după ce rezolvam toată strada intram în casă unde sigur venise Moș Crăciun, dar parcă nu mai conta. Obrajii ne ardeau de frig și de emoția colindatului. Toată noaptea se auzeau colinde la fiecare casă. Seara târziu începeau să vină grupuri, grupuri de rude și prieteni de-ai părinților și, deja dormind, îi auzeam în vis și zâmbeam știind că mai urmează zile în care ne vom colinda alți prieteni și rude, că vom merge în vizită să vedem alți brăduți și să schimbăm pentru câteva ore jucăriile cu cele ale prietenilor. Într-un singur an colindele se auziseră ceva mai slab vreo oră cât la televizor se dădea Dallas-ul doar pentru a le auzi și mai puternic parcă pentru a-i aminti lui JR că o fi având el petrol, piscină și mașini, da nu mergea la colindat.

Erau anii 80, zăpada nu reușea să se murdărească de la cele 5 mașini care treceau pe strada micului oraș și rămânea așa imaculată, parcă așteptându-ne pe noi copiii până în primăvară când deja ne cam săturasem de ea. Lumea nici nu concepea să nu meargă la colindat și corurile pe care le auzeam erau chiar dumnezeiești, dar nu mai știu dacă pe atunci oamenii mergeau la colindat pentru că așa simțeau sau pentru că nu era nimic la televizor.

Advertisements

10 responses »

  1. Ce postare frumoasa! Mie nu prea mi-a placut zapada si bulgareala (mai exact iubeam zapada dar uram bulgareala) dar imi amintesc si eu de emotiile colindatului prin vecini. Am mers cu sora mea la colindat pana am crescut mari si prietenii nostri veneau la noi. Acum copiii nu ma merg la colindat, dar e si de inteles, oarecum, nici nu ne mai cunoastem vecinii ca inainte, nu mai exista comunitati stranse nici de la o casa la alta, daramite de la un apartament la altul.

    • Laura, mă bucur că ți-a plăcut, mie mi-a adus aminte de multe senzații din trecut…Atât de rău îmi pare că nu s-a păstrat obiceiul colindatului… ACOLO simțeam că e Crăciunul.

  2. O, da, m-ai facut sa-mi amintesc de copilarie. Niciodata nu am primit cadou de Craciun pentru ca eram la bunici, dar mereu asteptam cu mari emotii seara de Craciun, cand mergeam la colindat, cu traista pe umar, dupa colaci, prin nametii de zapada, la tara, cu verisorii mei… Exersam inainte, ne pregateam… o ce frumosi ani…

    • Raluca, și noi exersam (chiar am vrut să scriu că într-un an am ales o colindă care nu prea era cântată în zona noastră și o vecină a plâns de emoție când am colindat-o pentru că îi aducea aminte de copilăriei ei; cel puțin o lună am repetat ca să învățăm colinda aceea 🙂 )
      Erau vremuri tare frumoase, eu regret lipsa colindatului azi deși, să știi, că grupuri de prieteni se mai organizeză pentru un colindat, dar parcă sunt prea puțini.

  3. Dumnezeule m-i se face pielea CA DE GAINA cand ma gandesc la copilaria mea PLING parca ieri mergeam si eu cu colindu in satul copilariei mel ULMU DE BRAILA DOAMNE ce na-s da sa fiu iar COPIL SALUTARI SI SANATATE LA TOTI COLEGI CLASEI A-8-A promotia 1971 DIRGINTA DOAMNA MOCANU ELENA

  4. Revin cu bucurie in satul copilariei mele decate ori imi aduc aminte, dar mai ales de Sarbatori, nu lipsesc de a ma vedea cu cei dragi, de a vedea locurile dragi COPILARIEI MELE * BISERICA SCOALA, DRUMUL CARE MA DUCEAM LA CAMINUL CULTURAL SI MULTE ALTE AMINTIRI CE AU FACUT PARTE DE DIN TRECUTUL MEU*** si sa nu fiu rau referitor la caminul cultural o impresie SLABA cu un bradut acceptabil aproape lipit de zidu caminului, cu un sirag de becuri intre doi stilpi PACAT, pe vremea mea nu era posibilitate dar ne MANDREAM CU PARCUL la care si eu am plantat un DUD…. si flori, de iti era mai mare dragul sa stai VARA in PARC pe o canapea…acum lipsesc cu desavirsire…. OARE CAND PRIMARIA VA ORGANIZA O REVEDERE CU FII SATULUI????

  5. Frumoasa copilarie trecuta…

    Eu am fost o fetita nascuta si crescuta intr-un oras mare unde nu se mergea cu colindul. Daca ne duceam undeva…trebuia musai sa mergem la cunoscuti,intram in casa si cantam aproape soptit!
    Asa ca nu ramaneau decat turturii prinsi in par si bulgareala interminabila.

    Si…Mos Gerila 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s