Poveste cu două grădiniţe

Standard

Începeau înscrierile la grădiniţă… Doamna B se uită în portofel şi văzu negru. Minunata căptuşeală neagră, clară şi neacoperită de nici cea mai mică impuritate strălucea maiestuos în soarele de primăvară. Doamna B oftă amarnic şi trecu pe lângă grădiniţa particulară uitându-se în cealaltă parte şi gândind optimist: „Nu mai e mult pâna la cealaltă viaţă…” şi intră în curtea grădiniţei de stat cu capul plecat, aşa cum îi stă bine oricărei fiinţe umane care nu e nici director, nici inspector. De pe pereţi, grădiniţa te informa că ea e în slujba copilului motiv pentru care decreta cu litere îngroşate (sau boldite) cum că un copil nu are voie să, şi să, şi să. Doamna B mai oftă odată şi adoptă crezul românesc de „bucuroşi le-om duce toate” şi îşi ceru scuze în gând junelui B în etate de 2 ani jumate. Căci junele B trebuia până în septembrie să se despartă de scutecul de unică folosinţă, multiubita lui suzetă de somn alintată drăgălaş Suzi sau Suzilichi şi de un pluşat cu care dormea. Asta dacă vroia să intre în rând cu lumea. Lumea care dorea ca el să se dezvolte armonios, care-l trata potrivit nevoilor lui, care promitea să-l respecte şi să-l crească frumos plus alte blablabla-uri pe care directoarea le recită pe nerăsuflate în faţa doamnei B. Sătulă ca de mere acre de blabla-urile arhicunoscute, pe doamna B o trecură toate apele dar spera că septembrie era departe.

În vară junele B trecu la chiloţel cât ai zice „scutec de unică folosinţă neprietenos cu mediul”. Fără probleme. Doamna B ar fi răsuflat uşurată dacă n-ar fi ştiut că nu acolo e baiul, ci că perfida, inestetica, needucativa de Suzi avea să-i pună la încercare calităţile de mamă. Că deja era septembrie şi iubirea junelui era mai vie ca oricând. Disperată (mai erau câteva zile până la momentul M) încercă metoda „atacă şi vezi tu ce-o mai fi” pe care o ura din toată inima. Adică îi şopti tânărului B că nu găsea suzeta şi îl asigură de toată dragostea ei. Junele B era un tânăr rezonabil: nu plânse, nu ameninţă, nu se refugie în comportamente distructive, ci din contră oferi un spectacol de cântec, joc şi voie bună însoţite de inevitabilul „bravo!” pe care şi-l servea generos la fiecare 5 minute. După trei recapitulări ale compilaţiilor Cutiuţa muzicală 1, 2, 3 şi 4, şapte Old MacDonald, treisprezece „Hush Little Baby”, două romanţe (aici Doamna B decretă că junele stătuse prea mult la bunici) variaţiuni pe tema „transporturi” ale valsului „Barca pe valuri” (trenul pe valuri, maşina pe valuri, avionul pe valuri, avionul militar pe valuri, avionul militar care face aplicaţii pe valuri, elicopterul pe valuri etc fără număr) şi când tocmai se pregătea să reia pe nişte versuri halucinante linia melodică de la Yellow Submarine doamna B aruncă prosopul. Nu că n-ar fi fost fan Beatles. Nici că se crăpau zorii zilei următoare. Numai şi numai pentru că junele B începuse să falseze. Şi doamna B ştia că falsatul era semnul unui stres major. Aşa că se mai aplecă o dată să caute sub pat şi declară victorioasă că o găsise pe Suzi. O jumătate de minut mai târziu junele B sforăia imperceptibil. Doamna B se uită la ceas, declară decesul metodei de renunţat la Suzi la ora 3, 14 dimineaţa şi se trânti pe pat.

Şi iar o porni spre grădiniţă mai îndoită ca niciodată. Şi începu cu glas tânguitor să-şi spună păsul: „Ştiţi… acomodarea e grea…, n-aş vrea să-l supun încă unui stres măcar pentru o perioadă…, s-ar putea…, aţi vrea… pentru început … doar la somn că în rest nu are nevoie…se poate să….?” Doamna de la grădinţă (doamna B nu ştia cu cine avusese onoarea) zâmbi politicos până auzi numele Infamei când ejectă un NUUUUUUUUUUU atât de lung şi de oripilat încât doamnei B îi fu ruşine că există. Îi mai fu ruşine peste încă 2 zile când se duse iar să vorbescă chiar cu educatoarea grupei mici.  Şi mai plecă puţin capul până aproape dădu cu el de pământ. Era clar: avea un copil disfuncţional. Ori copilul ori sistemul. Şi sistemul, ştim cu toţii, nu avea cum să fie.

Dar doamna B avea un as în mâneca. Singura problemă e că nu ştia sigur dacă îl are. Aştepta plină de speranţă răspunsuri de la Grădiniţa 2 şi interviul în care junele B afla dacă avea sau nu avea loc. Doamna B încă mai tremura când pronunţă întrebarea dătătoare de palpitaţii în ultimele săptămâni. Şi doamna educatoare de la grădiniţa 2 îi răspunse: „Doamnă B, noi nu putem hotărî când e momentul ca un copil să renunţe la suzetă. Fiecare copil are ritmul lui. Şi în general părinţii ştiu când vine acest moment pentru că ei îşi cunosc copiii cel mai bine.” În acest moment doamna B se ciupi puţin. Şi doamna educatoare 2 continuă: „Ba chiar se poate să existe şi un regres în cazul controlului urinar. Adică să mai facă şi pe el . Dar nu e nici o problemă. Integrarea într-un mediu nou e foarte stresantă pentru copilul mic şi îl putem face să treacă mai uşor peste acest stres acceptându-i problemele.” Doamne B se ciupi tare. „Noi recomandăm integrarea treptată, adică în fiecare săptămână vin unul sau 2 copii noi tocmai pentru a ne putea concentra pe copilul care are nevoie de ajutorul, atenţia şi dragostea noastră. Copil care se desparte de familie, de mediul lui cunoscut şi confortabil poate pentru prima oară. Pentru început noi nu îl „învăţăm” nimic, ci ne preocupăm de integrarea lui lină şi naturală într-un mediu nou.” Doamna B îşi dădu chiar o palmă ca să fie sigură că nu visează. Şi că nu bătuse câmpii atâtea amar de zile. Fugi repede acasă, să facă bagajele şi să se mute cu căţel şi cu purcel la Grădiniţa Waldorf.

P.S. Că tot vorbeam cu Andreea: în Cluj, grădinița și școala Waldorf sunt gratuite. La grădiniță se plătește masa ca și în orice altă grădiniță și eventual o sumă modică (chiar modică!) pentru tot felul de cheltuieli. Ca în orice grădiniță de stat.

Advertisements

30 responses »

    • 🙂 🙂 🙂 Cred că mă uit în prea multe portofele… Să ne bucurăm că avem portofele neprihănite așadar 🙂
      Un an frumos și vouă (vorba celebrului) wherever you are!

  1. Ce frumoasa poveste!!! Si cu happy end! Ce ma bucur ca ati gasit ceva asa frumos! Ia mai trimiteti si la noi cate o gradi din asta buna, altfel ne enervam si ne mutam la voi :D.

    Am izbucnit in hohote la aliniatul asta:
    “Era clar: avea un copil disfuncţional. Ori copilul ori sistemul. Şi sistemul, ştim cu toţii, nu avea cum să fie.” :))))

  2. Andreea, Raluca vă mulțumesc pentru aprecieri. Nici nu știți cât de mult înseamnă asta pentru mine… E în pregătire postarea documentată despre pedagogia Waldorf
    Raluca, păi mutați-vă :)! (cum ai putea tu crede că sistemul ar avea vreo vină???…Nțțțț! )

  3. Mi-a placut la nebunie postul. Mai ales stilul in care ai scris. Ai un haz de necaz absolut delicios, sincer. Si ma bucur din suflet ca a reusit faza cu gradinita Waldorf, daca asta trebuie pentru ca in sfarsit cineva sa ajute educatia copiilor in mod liber si neconstrans de sistem, care (precum stim cu totii) e cel mai bun :-)))) , nu inteleg de ce nu-s mai multe gradinite Waldorf?!
    Speram ca great expectations pe care le aveti 🙂 sa fie chiar mai pozitive decat credeati :-))) Si sa ne povestiti cum decurge aventura, pupam!

  4. Genial! Si eu care caut gradinita, pfff, am ras cu gura pana la urechi, dar parca nu era chiar rasul meu, ca tare te mai inteleg. Sper sa va fie bine, de sunat suna grozav, ma bucur ca ati gasit o alternativa.

  5. Simona, Zu vă mulțumesc tare mult pentru aprecieri.

    Simona, adevăru-i că hazul de necaz m-a scos de multe ori din supărări… Sunt puține grădinițe Waldorf (în Cluj, doar 2) pentru că durează mult pregătirea cadrelor didactice în pedagogia Waldorf (nu există învățământ superior care să pregătească pentru așa ceva) și în plus ei depind tot de Inspectoratul Școlar (examene de titularizare, grade didactice…to say the least). Vă îmbrățișăm și noi și promitem să mai povestim.

    Zu, încă nu ați rezolvat cu grădinița? E ok Waldorfu’ dar trebuie programare din timp că e cerere mai mare decât ofertă. Cel puțin la grădiniță.
    Din suflet vă doresc să vă găsiți și voi locul!

  6. anca, waldorf este prima pe lista noastra de optiuni (pe viitor). ma intereseaza (foarte! 🙂 ) neshte detalii, ca aud ca ar mare bataie pe locuri. cat de ‘din timp’ ai inscris copilul?

    • Paaaaaai, prin primăvară ( luna mai, cred) au fost niște interviuri (copil+părinte). De obicei au prioritate cei cu frați în școala/gradinița Waldorf. Aici la Cluj ei în primul rând doresc ca părinții să aleagă în cunoștință de cauză, adică să știe câte ceva despre Waldorf (în linii mari) și dacă tot știu să cam și fie și de acord cu principiile pedagogiei Waldorf.

  7. 🙂 ce interesant ar fi sa hie asa si la gradinitele traditionale de stat; adica interviuri in care parintii sunt instiintati EXACT in ce se baga;
    -duamna, aici vi-l umilim, eventual ingrijitoarea mai sarita de pe fix ii va scutura nitzel fundul (pe care oricum nu-l stergem dupa vizita la wc), ii bruscam, ii repezim, le lipim fetze zambitoare pe piept, asa, ca sa zambeasca chit ca n-o simt, in ultima instanta- dar doar daca va fi nevoie, duamna, le dam si dulciuri.. stiti? exact ca in dresajul cailor! aa, avem si coltul rusinii, nu stiati? nu va faceti griji, e proaspat vopsit!
    -ooo, da` ce incantator aci, la dvs!!!.. mai aveti locuri, sper. .. daca nu, o atentie ‘mica’ primiti?
    -ah, da` nu trebuia.. chiar nu trebuia.. multumesc! iar copilul dvs e o bombonica!
    🙂 😦
    anca, multumesc, noi avem aici (in buc) 3 gradinite waldorf, intre care (doar) 2 de stat.

    • Păi EXACT-EXACT nu știi niciodată 🙂 Noi am avut experiența cu creșa de stat. Nu a fost chiar așa de rău. Cel puțin la capitolul mâncare și îngrijire fizică (am scris despre asta), adică nu am văzut în meniu mezeluri, carne de porc, dulciuri, iar legumele erau multe și variate și în aproape un an copilul (deși purta scutec) nu a venit cu nici o iritație. Pe partea sufletească însă a lăsat mult de dorit (deși știu sigur că nu au fost loviți, bănuiesc că pe unii îi mai și certau) În schimb am avut un șoc în vară când copilul a prins nu știu cum un desen cu Tom și Jerry (mie personal îmi plac enorm, dar lui nu i le-am servit din motive de violență inutilă) și numa mă trezesc cu al meu că zice: “Nu-mi place, mi-e frică, vine balena!” În desen era într-adevăr un peștișor mic și încep să-i explic că e un peștișor inofensiv etc etc. El o ținea cu balena. În nici jumate de minut apare un pește fioros cu dinți cât China. Să leșin, nu alta! Mi-am dat seama că numai la creșă l-ar fi putut vedea. Din două rele, una: ori a fost atât de șocant pentru copil încât a ținut minte, ori a văzut desenul de atâtea ori că nu l-a uitat. Și acum mă înfior, mi-am făcut procesele de conștiință aferente, dar eu trăiesc după principiul “Învățăm din trecut, nu-l lăsăm să ne strice viața.”
      La Waldorf nu au tv! 🙂
      (tre’ să scriu despre asta)
      Mă bucur că treci pe aici 🙂

    • Mi-am mai adus aminte de alte criterii: o grupă (grupele la Waldorf cuprind copii intre 3 si 6 ani) ar trebui să aibă un echilibru intre numărul de fete și cel de băieți (deci noi cu băiețel am avut un minus 🙂 pentru că erau prea multe cereri de băieți) și cât de cât educația din familie ar trebui să semene puțin cu cea Waldorf (cred că știi deja că ei merg pe o înțelegere naturală și resping cât pot artificialul: gen tv ca tot vorbeam) 🙂 Acum să nu crezi că fiul meu nu se uită deloc la televizor. Dar poate trăi foarte bine (și încă ce bine!) fără.

  8. Ce fain scrii! Parca scriai de d-soara mea cu suzi a ei si incercarea noastra esuata de a o aduce in rand cu lumea.;) Si noi tot la Waldorf am ajuns, tot in Cluj. Te pomenesti ca suntem si colegi de grupa. 😉

    • Cristina, multumesc și bine ai venit pe aici! Unde sunteți la grădi? În Zorilor? Ooooooooo și suzi asta devine o provocare. Voi cum ați eliminat-o???

      • Da, in Zorilor suntem si suzi nu am eliminat-o. Cu d-soara mea nu vad sanse sa reusesc pana n-o lasa ea. Si semne ca ar dori sa se desparta de ea nu sunt, iar d-soara e de 3 ani jumate si stie foarte bine ce vrea. 🙂

  9. Of! Cristina, ce ne facem? :D. Eu tot timpul mă las dusă de ritmul copilului și îi spun că aștept până e pregătit (când nu vrea să se îmbrace de exemplu) și de cele mai multe ori după 10 secunde strigă că e pregătit. Dar cu suzi îmi spune clar că nu e pregătit și nu vrea. Trebuie să găsesc altă tactică.
    Poate ne-am văzut pe la grădi. 😀

    • Pai eu stiu ca nervii mei nu sunt nici pe departe in cea mai buna conditie si nici nu dau semne sa-i mai recuperez vreodata, daca e sa aleg intre capul meu si spalatul “rusinii” de pe fata mandrei, aleg capul meu. 🙂
      Daca sunteti si voi in Zorilor poate m-ai vazut, una mare si cu burta la gura (ma rog, eu o simt in gat undeva) si cu 2 copii dupa ea. D-soara a renuntat intre timp la gradi, ca “s-a jucat destul acolo”, dar venim dupa fratele cel mare. 😉

      • Cristina, scuze ca raspund asa tarziu. Tin sa anunt pe acesta cale ca si nervii mei sunt pe gata 🙂 Eu nu am probleme cu gura lumii, dar asta cu suzi mai draga ca oricand incepe sa ma deranjeze. Si nu ar trebui. Cu cat ma deranjeaza pe mine mai mult (in cazul in care copilul simte asta) cu atat el are nevoie de confirmarea ca e acceptat asa cum e. Si uite asa creste dragostea de suzi…ma gandesc totusi ca pana la facultate uita de ea… :mrgreen:
        Daca te vad pe la Waldorf promit sa te salut 🙂

  10. Ok, ne-am inteles! Sa ma saluti, da vezi ca dupa burta ma mai recunosti doar pana la vacanta de iarna, dupa aia numa dupa suzeta domnisoarei ma mai poti recunoaste, ca aia sigur o s-o mai pastram si dupa vacanta de iarna. :)))

    p.s. in grupa noua suntem noi.

  11. Buna, am dat peste blogul tau cautand gradinita waldorf din cluj; noi ne mutam la cluj in 2 saptamani de tot si vreau neaparat sa mi dau boturile de aur la waldorf (m-am saturat de gradinite de fitze din bucuresti unde copiii se uita la Mickey Mouse toata ziua, coloreaza carti cretine de colorat, invata poezii semicomuniste si ii zic educatoarei care are 20 de ani si vb cu “decit” doamna in loc de Ana-Maria etc). Prin chinul cu suzeta am trecut si noi dar sa zicem ca na… a trecut! Poti sa imi spui te rog, care sunt cele 2 gradinite Waldorf de stat din Cluj? Eu nu am reusit sa gasesc pe internet decit una care pare particulara.
    Multumesc si felicitari!

  12. Salut, Ana, bine ai venit pe aici!
    Există 2 grădinițe Waldorf în Cluj: una pe str. Anatole France și una pe str. Sergiu Celibidache (la adresa din urmă funcționează și școala). Mai multe informații găsești aici: http://www.waldorfcluj.ro/home/about.php. Știu sigur că sunt multe cereri, că locurile sunt ocupate, dar poți să depui cerere pentru anii următori. Îți doresc mult succes! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s