Copilul ca produs al percepției părinților

Standard

“(…) dacă vei porni de la idea: <copilul meu este o problemă>, atunci copilul tău va rămâne o problemă. Dacă îți etichetezi copilul ca fiind <un monstru scăpat din mână, greu de stăpânit, un mic tiran, cel care face ce vrea cu noi, cel care face ce vrea cu mine> și continui să crezi că este cu adevărat așa cum l-ai etichetat, copilul va continua să fie cu adevărat tot ceea ce crezi tu că este. Fenomenul acesta se numește profeția care se împlinește de la sine. Părerea pe care o ai despre o persoană se transmite prin comportamentul tău acelei persoane, care își ia măsuri pentru a se comporta conform așteptărilor tale.”

Citatul face parte din cartea „Educă-ți pozitiv copilul” de dr. Tanya Byron (Editura Aramis, 2009), o carte cu care nu am fost în totalitate de acord (sau care nu s-a potrivit fiului meu și concepțiilor mele despre creșterea copilului), dar în care am găsit foarte multe lucruri interesante, care m-au ajutat să-mi înțeleg fiul mai bine și la care voi reveni pe parcurs. Despre percepția părinților asupra copiilor ar fi multe de spus (și o voi face) dar aș vrea să subliniez un lucru: copiii, mai ales cei mici, nu fac diferențele paradigmatice gen  bine și rău pe care societatea ni le-a impus nouă. Dacă își aude părinții caracterizându-l într-un anume fel el înțelege că de fapt asta se așteaptă de la el și se va comporta ca atare. Pentru că, deși pare greu de crezut, tot ceea ce își dorește un copil e să facă pe plac părinților. Ca să fie iubit.

Advertisements

4 responses »

  1. Ma bucur sa citesc ca sunt din ce in ce mai multi parinti constienti de pericolul unei educatii gresite, facute dupa ureche, in care primeaza interdictiile, abuzul, umilintele. Si ca iubirea fara margini e de fapt calea si cheia spre implinirea unui copil, spre inflorirea lui.
    Copiii ai caror parinti au fost vesnic nemultumiti devin adulti nesiguri, depresivi, incerti, incapabili sa se depaseasca. Fara vise.

    • Moni, in primul rand iti multumesc ca ai trecut pe aici. Sunt total de acord cu tine: poate daca tot mai multi vom fi constienti de urmele indestructibile (bune sau rele) pe care le lasam in sufletele copiilor nostri lumea ar fi un loc mai frumos.
      Ce vreau neaparat sa spun e ca eu nu sunt specialista, ci vreau sa adun in blogul acesta fragmente pe care le-am gasit in carti de specialitate si care mi s-au potrivit, sa deschid discutii despre cresterea copiilor (si sa aflu lucruri noi), sa povestesc despre carti si jocuri care ne-au bucurat si sa amintesc toti copiii care m-au marcat.
      Bine ai venit!

  2. Pingback: How to Talk So Kids Will Listen – the end « copiicuochidepoveste

  3. Pingback: Profeția care se împlinește de la sine | copiicuochidepoveste

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s