Ziua de naștere a lui Sergiu

Standard

Când Sergiu a împlinit 6 ani părinții i-au promis o petrecere. Asta își dorea Sergiu, iar părinții, gândindu-se la unicul lor copil s-au grăbit să-i facă pe plac. Sergiu a avut o zi de naștere minunată: copii mulți într-o casă nici prea mare nici prea mică, baloane, cel mai frumos tort posibil făcut chiar de mămica lui, cadouri, voie bună. Tot ce își dorea, și-au spus părinții. După vreo câteva luni când Sergiu a declarat într-o doară: „Mie nu mi-a plăcut la ziua mea că nu am avut destule baloane…” părinții au rămas câteva secunde interziși, iar apoi au sărit amândoi într-un cor: „Cum nu ți-a plăcut??? Că noi ne-am dat peste cap să-ți facem ziua perfectă?! Tu știi cât a costat?!! De unde să mai fi cumpărat alte baloane??” În timp ce părinții vociferau în fundal Sergiu a plecat ochii în jos și nu a mai zis nimic. Erau cei mai triști ochi de poveste pe care îi văzusem la Sergiu, de altfel un băiat iubit de părinții lui, așa cum sunt mai toți copiii.

Apoi părinții au făcut un mic exercițiu de imaginație. Și-au închipuit că sunt invitați la un restaurant de cea mai importantă și influentă persoană de pe Pământ. Rușinați și obișnuiți să tacă l-au lăsat pe cel care îi invitase să comande în locul lor. Apoi când au fost întrebați cum s-au simțit și dacă totul a fost pe plac au îndrăznit să spună că de fapt ar fi vrut legume în loc de friptură și cafea în loc de desert. Cel care îi invitase le-a reproșat că nu-i apreciază gestul, că efortul și buna lui intenție nu sunt prețuite așa cum trebuie. În momentul acesta cei doi părinți au scris pe o hârtie (ca parte din joc) cum se simt. Nu am fost bine înțeles, mă simt prost, sunt prost că nu știu să apreciez, mă simt vinovat, etc și au înțeles ce a vrut de fapt Sergiu să spună. Dar cel mai important e că tristețea lui Sergiu nu mai venea din dezamăgirea de a nu avea ziua de naștere perfectă, ci din faptul că părinții nu-l înțeleseseră și nu-l ascultaseră.

Acum Sergiu își așteaptă ziua de naștere. Peste câteva zile împlinește 7 ani. Părinții i-au prezentat bugetul zilei de naștere și i-au explicat cât costă fiecare lucru. Banii și i-a împărțit Sergiu care a înțeles că poate prea mult suc înseamnă un tort mai mic sau alegerea unor prăjituri scumpe va reduce numărul prietenilor invitați. Dar Sergiu e fericit că poate alege (și nu a dorit nici bere, și nici măcar Cola), iar eu de abia aștept să număr câte baloane vor fi la ziua lui și să gust din minunatul tort pe care mămica lui i-l va face cu toată dragostea din lume.

Să fim bine înțeleși: eu nu cred că orice pretenție a unui copil trebuie îndeplinită cu orice preț, nu cred că trebuie să ipotechezi casa pentru a organiza o zi de naștere, dar cred că nevoile unui copil trebuie ascultate înainte. Până la urmă părinții sunt cei care conduc: dacă un copil dorește bere la ziua lui de naștere, părintele este autoritatea supremă care decide că acest lucru e interzis. (de fapt copiii cărora li s-au pus interdicții nedrepte în copilărie au șanse mai mari să facă lucruri interzise la vârste mai mici). Dar vârsta de 6 ani e una potrivită pentru a responsabiliza un copil, pentru a-l învăța să negocieze. Iar orice vârstă e potrivită pentru a asculta un copil. Chiar și atunci când încă nu știe să vorbescă.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s